De o luna de zile, in Ucraina este armistitiu. Unul ciudat, in care ambele tabere se acuza de incalcarea incetarii focului.
– O prima concluzie, mai mult decât evidenta este ca in zona nu va mai exista nici o reconciliere intre populatia rusofona si administratia ucraineana. Nu dupa miile de morti, majoritar civili, ucisi de trupele ucrainene.
– In ciuda efortului propagandistic, Kievul va pierde, in cele din urma, batalia informationala. Propaganda poate functiona doar pe termen scurt. Oricâte povesti ar mai inventa SBU, impactul va fi mult diminuat de dezamorsarea celor precedente.
– Strategia militararuseasca s-a schimbat. Iar americanii nu-s obisnuiti cu un inamic capabil sa isi ascunda comunicatiile, invizibil din satelit, care loveste in locuri neasteptate. Oficial, Rusia spune ca nu a intervenit cu trupe; neoficial, eu cred ca a gasit o modalitate de a schimba soarta razboiului.
– La inceputul conflictului s-a stiut ca Ucraina nu are capacitatea militara de a se angaja intr-un razboi civil. Dar politicienii nu au tinut cont de asta si au trimis militari prost echipati si prost instruiti in prima linie. Rezultatul se stie.
– Inca din 1990, scenariul pe care SUA il vinde publicului este acelasi: un dictator sângeros a pus stapânire pe o tara si e nevoie de o coalitie internationala pentru a elibera acel popor. A mers cu Noriega in Panama, cu Ceausescu, in România, cu Saddam Hussein, in Irak, cu talibanii in Afganistan, in Somalia s-a incercat acelasi scenariu, si cu Ianukovici in Ucraina. Ultimul pe lista este Putin in Rusia.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
