Sarmizegetusa Regia, cunoscută pentru sanctuarul său și sistemul de drenaj sofisticat de peste 3.000 de ani, ascunde multe secrete. Printre acestea se numără misteriosul altar de andezit, despre care cercetătorii au aflat noi detalii fascinante în ultimele decenii.
Altarul de andezit, amplasat în cadrul vechiului sanctuar geto-dac, era acoperit cu un strat de marmură albă. Acesta avea tăieturi rectangulare, nu doar pentru un aspect estetic, ci și pentru a evidenția metalele prețioase precum aurul. Deși tehnicile de metalurgie geto-dacică de la Sarmizegetusa Regia rămân în mare parte un mister, unele aspecte ale tehnicilor lor de minerit sunt acum mai bine înțelese.
Una dintre metodele utilizate implica sortarea metalelor prețioase pe altarul de andezit și apoi folosirea metodei de suspensie pentru extragerea acestora. Nisipul și pietrișul erau suspendate în apă curgătoare, ceea ce făcea ca metalele mai grele să se coboare la fundul recipientului, unde erau separate manual. Deșeurile, inclusiv nămolul, nisipul, pietrele și materialele sacrificiale de pe altar, erau spălate spre aval prin canalele de calcar.
O altă tehnică folosită era panningul, care implica amestecarea rapidă a amestecului, permițând apei, pietrișului sau nisipului să curgă peste margine, în timp ce metalele mai grele se așezau la fund pentru a fi separate manual. Procesul de minerit al venelor și extragerea minereurilor de aur de către geto-daci era, fără îndoială, complex.
