Lucrurile sunt clar în mișcare și toate obiectele de activitate evoluează într-un ritm năucitor. În tot acest labirint în care știința și tehnologia fac legea, există pe la noi ramuri care parcă sunt… „conservate”. În ciuda faptului că învățământul românesc încă dă roade, sunt din ce în ce mai mulți oameni, unii chiar din sistem, care spun că e învechit și ineficient. Unul dintre acești oameni este Alina Mirt care este facilitator la Fundația Terre des Hommes România, Bacău.
„Învățământul românesc nu e adaptat la timpurile pe care le trăim, în sensul că nu pregătește oameni adaptați la piața muncii. Au trecut mai bine de 30 de ani de la Revoluție și sistemul încă evaluează copiii de clasa a VIII-a la Română și Matematică. Practic le evaluezi capacitatea de memorare, pe când acum, pe piața muncii, nu mai cere nimeni așa ceva. Dacă vrei să afli ceva, ai internetul”, a spus Alina Mirt la începutul unei discuții care se anunța mai mult decât interesantă. În accepțiunea ei, capacitatea de memorare nu o mai cere nimeni în ziua de azi, aceasta fiind un atu doar dacă vrei să devii… spion.
„Acum se cer abilități de comunicare, de a lucra în echipă, de organizare, de leadership, lucruri care nu se învață în școală.” Alina lucrează acum pe un proiect în Mărăști, comuna Filipeni, și de curând a avut un workshop cu copiii despre managementul timpului și despre priorități. Un băiețel de clasa a VI-a a fost foarte entuziasmat și a spus că despre asta ar fi trebuit să învețe la școală. Numai că, pe copii, nimeni nu-i învață cum să învețe. „Profesorul vine și le livrează un material pe care ei trebuie să îl rețină”, explică facilitatorul de la Fundația Terre des Hommes România.
Din banking și vânzări, la facilitator comunitar
Alina Mirt lucrează în acest sistem de doar trei ani. Înainte a activat în alte sectoare de activitate, cum ar fi banking și vânzări. După o pauză, s-a ocupat de amprenoriat cultural, adică a organizat concerte, a lucrat cu un prieten care a scris o carte și a vândut cartea respectivă, a organizat chiar și o piesă de teatru. Așa și-a schimbat stilul de viață făcând ce-i place și a obținut mult mai mult timp liber pentru ea. În același timp, Alina făcea voluntariat la Fundația Terre des Hommes România, acolo unde mai apoi s-a angajat în urma unui interviu. Astfel a ajuns facilitator comunitar, ceea ce înseamnă să ajuți comunitatea să se dezvolte, dar mai mult a făcut educație nonformală. Așa că a lucrat în școli, cu elevi, profesori și părinți. „I-am învățat să vadă lucrurile altfel și să le facă altfel”, a povestit Alina Mirt.
„Sunt pușcării mult mai prietenoase decât școlile din mediul rural”
Această afirmație cutremurătoare, spusă chiar de Alina, este din păcate realitate. Ea ne-a povestit cum arată cele mai multe școlile de la țară, cu aerul acela de acum 50 de ani, cu lambriuri pe pereți, întunecate și cu mirosuri, toalete insalubre… așa cum le știe toată lumea. Pe lângă aceste aspecte, în rândul profesorilor din mediul rural există și unele cadre didactice care sunt refractare. Așa că Alina a trebuit să ducă o muncă de lămurire cu ei iar cea mai bună metodă a fost să le arate structura unei activități care era interactivă și cu jocuri. „La finalul cursului le ceream un feedback și îi întrebam ce le-a plăcut cel mai mult. Iar ei spuneau că jocurile. Atunci, le-am spus, dacă vouă, ca adulți, vă place să vă jucați, de ce nu le-ar plăcea și copiilor. Hai să ne jucăm”, a povestit Alina Mirt care astfel și-a câștigat și renumele de „profesoara de joacă” și care i-a îndemnat pe profesori să găsească metode altfel. „E foarte simplu să dăm vina pe programă. Programa zice să dai teme, dar nu zice cum să dai teme. E suficient să-ți vină într-o zi o idee, să iei o bucată de carton din care să faci o roată, scrii diverse teme acolo și îi pui pe copii să arunce în ea cu o minge sau plastilina, să aibă impresia că aleg ei tema. Trebuie să-i trezești copilului interesul pentru învățat”, a explicat „profa de joacă”.
Alina Mirt desfășoară toate activitățile prin joc. Are jocuri care dezvoltă spiritul de echipă, jocuri care antrenează memoria sau care dezvoltă atenția. Jocuri în care copiii trebuie să se organizeze și să-și stabilească o strategie și să analizeze ce au făcut și ce pot îmbunătăți. Sunt jocuri care practic le dezvoltă lor alte abilități necesare în viața de zi cu zi. Mai mult decât atât, în zilele noastre copiii nu se mai prea joacă sau se joacă altfel. Internetul ocupă o parte importantă în viața copiilor, lucru care le-a fost de folos în perioada cât s-au ținut cursuri online, cei mici adaptându-se foarte rapid. Așa că, pentru a capta interesul copiilor, tehnologia poate fi un atu. „Trebuie să știi să folosești tehnologia în interesul lor. De exemplu, interesul lor acum este pe Tik Tok. Atunci, livrează informațiile folositoare lor pe Tik Tok”, a explicat Alina. Reversul medaliei însă, este faptul că trecerea totală în online a desființat joaca fizică. Pe vremuri erau fel de fel de jocuri pe care copiii le adorau. Acestea s-au pierdut în timp iar astăzi nu mai au de unde învăța aceste jocuri. Și de la cine.
„Dacă cu ei nu se joacă nimeni… Părinții nu se joacă, iar dacă se joacă au tot felul de restricții. Mergeți 10 minute într-un părculeț unde se joacă copiii. O să vedeți reacțiile părinților care sunt în proporție de 90% restrictive. Nu alerga, nu sări, nu țipa, nu… nu. Asta înseamnă că îi limitează pe copii în a experimenta. Concluziile le trageți voi”, a subliniat Alina Mirt.
Ne-a făcut și o paralelă între comportamentul oamenilor din generații diferite. Astfel, dacă se întâlnesc niște adulți la o masă, oameni care nu s-au văzut niciodată în viața lor, aceștia vor găsi subiecte de discuție, pentru că au dezvoltată abilitatea de când se jucau în fața blocului și trebuiau să interacționeze, să vorbească. Acum, dacă pui la aceeași masă câțiva adolescenți care nu s-au văzut niciodată, toți vor sta… pe telefoane. Dacă le-ai luat telefoanele nu ar ști ce să facă. „În această situație, adolescenții nu ar ști ce să facă cu mânile. Nu vor avea contact vizual… pentru că nu aceste abilități dezvoltate. Și asta pentru că nu au fost puși în situația asta, de a interacționa”, a explicat „profa de joacă”. Copiii au în mod natural abilitatea de interacționare. Dar trebuie să o dezvolți, nu să o iei strict pe calea calculatoarelor unde ești singur, într-un mediu virtual. Aici intervin oamenii ca Alina Mirt, care lucrează pe partea nonformală și dezvoltă abilități, adaptate la fiecare comunitate.
Copii și povești. Povești… „grele”
În comunitățile sărace, de cele mai multe ori, copii au povești foarte „grele” în spate. Alina Mirt a cunoscut o mulțime de astfel de copii cu povești care efectiv te cutremură. „Am cunoscut un copil care de la 11 ani a devenit adultul din familie. Tatăl plecase iar mama avea probleme psihice. Copilul ăsta a văzut-o, atunci când avea 9 ani, pe sora sa de numai doi ani arzând în casă. Era un copil cu tendințe violente, dar foarte sensibil. El făcea cumpărăturile în casă, el administra bugetul casei, mergea și la școală… Poveștile astea există, dar nu se gândește nimeni la copiii ăștia. Că au nevoie de terapie ș.a.m.d. Școala încearcă să-l integreze, dar are sute de copii și cel puțin jumătate au povești grele de viață”, a povestit „profa de joacă”. Copiii primesc foarte bine serviciile aduse de facilitatori, și sunt încântați pentru că văd o altă lume, o lume în care Alina poate oferi vise copiilor.
Copiii sunt fericiți atunci când își găsesc modele și vise în cei mari. Cel mai concludent a fost un proiect, „Ziua ștafetei”, pe care Alina Mirt l-a dezvoltat online. În acest proiect au participat 10 mentori din diverse domenii care s-au întâlnit cu copiii pe aplicația Zoom. Cei mici le-au pus întrebări despre ei, despre meseriile lor, despre ce fac, lucruri care le-au deschis noi orizonturi și că există o cale să ajungă și ei acolo. Soluția pe Zoom a fost un compromis, având în vedere situația crizei sanitare care a creat multe probleme facilitatorilor. „E mult mai greu acum, chiar când lucrez fizic, pentru că jocurile mele mergeau foarte mult pe emoție, pe atingeri… Acum sunt foarte multe limitări, pornind de la faptul că nu te mai poți ține de mâini. Or eu exact asta căutam. Să-i pun în contact”, a mai precizat Alina Mirt.
Totul pleacă de la educație
„Profa de joacă” ne-a povestit că a rămas șocată la aflarea unei știri care anunța că un sfert din mamele minore ale Europei sunt din România. Adică din patru minore care nasc, una este din România. Iar acest fapt vine din lipsa de educație. Mulți susțin că elementare sunt sănătatea și educația dar Alina Mirt susține că sănătatea tot de la educație pleacă. Mai spune și că învățământul ar trebui schimbat din temelii. Deschidere ar fi și chiar există unele școli care trebuie apreciate pentru modul în care au înțeles acest lucru. „Profa de joacă” a prezentat și câteva școli din mediul rural în care și-ar duce cu încredere copilul acolo. Între acestea a pomenit de Școala Gimnazială Zemeș, un model senzațional de bună practică. „De când intri în curtea școlii și vezi că au amenajat altfel… cu resurse simple… au tăiat niște cauciucuri, le-au vopsit și le-au transformat în niște lebede. În școală, sunt desene, în pauză se aude muzică, este veselie… Acolo unde sunt oameni care vor să sfințească locul, se reușește”, a întărit Alina Mirt care promite un nou proiect, pe care îl va derula în liceele din Sascut și din Moinești, dar și în școlile gimnaziale de la Sănduleni și Zemeș, unde va lucra pe un alt nivel, pe educație media și soft skills.
