Din 21 septembrie 2023, Complexul Muzeal ”Iulian Antonescu” are un nou manager, în persoana istoricului dr. Alin Sebastian Popa, numit prin concurs pentru această funcție. Vineri, 14 octombrie, Alin Sebastian Popa a lansat, în cadrul Simpozionului Național de Estetică, organizat de Centrul de Cultură ”George Apostu”, cea de-a doua ediție a volumului său „Fizionomii urbane și structuri etno-sociale din Moldova. Bacăul în tranziția de la târg la oraș”, primul studiu de antropologie urbană aplicat Bacăului, despre care crede că este ”un spațiu cu o istorie fabuloasă, un colosal patrimoniu cultural, un veritabil muzeu în aer liber nevalorificat încă”.
”Cred foarte mult în valoarea acestei cărți și tot ce îmi doresc este ca ea să genereze, în sfârșit, dezbatere, un dialog despre noi, băcăuanii.”
Laura Huiban: Vineri seară, în cadrul Simpozionului Național de Estetică, ai lansat cea de-a doua ediție a volumului „Fizionomii urbane și structuri etno-sociale din Moldova. Bacăul în tranziția de la târg la oraș”. Ce reprezintă ea? Putem vorbi despre o monografie sau despre un studiu de antropologie urbană?
Alin Sebastian Popa: „Bacăul în tranziția de la târg la oraș – 1864-1938” este titlul lucrării mele de doctorat. În anul 2010, atunci când am susținut lucrarea în ședință publică, la Facultatea de Istorie, din Iași, tematica cercetării mele a reprezentat o premieră. E un truism; orice teză de nivel doctoral trebuie să aducă ceva nou, la nivel tematic sau metodologic. Din această perspectivă, fără nicio rezervă, pot spune că volumul reprezintă primul studiu de antropologie urbană aplicat Bacăului; în același timp, lucrarea are meritul de a umple un nedrept gol monografic pentru evoluția localității în perioada modernă. Așadar, pot spune că sunt primul istoric din România cu titlul de doctor în … Bacău. Pe scurt, eu… „mi-am găsit Bacăul”.
– Care este istoria acestei cărți și ce ți-ai propus cu ea, ca autor și cercetător? Cărui public se adresează această lucrare?
– Alin Sebastian Popa: Apariția acestei lucrări are la bază obligații de natură profesională. Între anii 2003 și 2013, atunci când am fost angajat al Facultății de Litere din cadrul Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, parcurgerea treptelor ierarhiei universitare era condiționată de înscrierea la doctorat. În 2005, am fost acceptat ca bursier al Școlii doctorale din cadrul Facultății de Istorie din Iași cu tema mai sus amintită, sub coordonarea prof. univ. dr. Gheorghe Iacob. Au urmat cinci ani de „arheologie” documentară la Arhivele Naționale din Bacău și Neamț. Cărțile de istorie rezultate în urma studiului arhivistic se scriu foarte greu. Noi, istoricii, încercăm să reconstituim „lumi pierdute” prin intermediul documentelor. Este o responsabilitate uriașă, ce are în spate o muncă titanică; bunăoară, pentru finalizarea acestei lucrări, am fost nevoit să parcurg 17 fonduri arhivistice, 22 de culegeri de documente, 15 colecții de ziare, sute de lucrări generale, zeci de articole de specialitate. Toate acestea, fără a pleca la drum cu idei preconcepute, încercând să găsesc un echilibru între lucrările aflate pe raftul din dreapta și cele aflate pe raftul din stânga ale bibliotecilor publice și private și, nu în ultimul rând, înțelegând faptul că, la final, documentele te poartă spre propriul lor adevăr. Trebuie doar să-l vezi și să-l valorifici.
Există cărți, nu multe, care au marcat destinul unor oameni, destinul unor comunități. Există cărți, numărate pe degetele de la o mână, care au dat lumii un alt curs, care au dat timpului un alt sens, un alt ritm. Cred foarte mult în valoarea acestei cărți și tot ce îmi doresc este ca ea să genereze, în sfârșit, dezbatere, un dialog despre noi, băcăuanii. Cartea se adresează în primul rând băcăuanilor și oferă o perspectivă asupra profilului lor identitar local.
Laura Huiban: De ce ai ales această temă ca subiect al tezei tale de doctorat?
Alin Sebastian Popa: În anul 2005, atunci când am demarat studiile doctorale, la aproape 600 de ani de existență, Bacăul nu avea niciun studiu monografic serios. La acel moment, istoriografia dedicată orașului/localității Bacău era alcătuită din lucrările „cronicarilor” Costache Radu, Grigore Tabacaru și Grigore Grigorovici, la care se adăugau studiul lui Ițic Kara („Obștea evreiască din Bacău”; 1995) și „Schița monografică a municipiului Bacău” (coordonator Ioan Ichim; 1971). Acest gol istoriografic a reprezentat o oportunitate, pe care m-am gândit să o fructific.
Laura Huiban: Ce aduce nou acest volum? Care e diferența specifică reprezentată de carte față de lucrările anterioare ale altor autori?
Alin Sebastian Popa: Având ca obiect de cercetare istoria orașului Bacău, am avut decența de a limpezi conceptual „ideea” de oraș. Pare simplu, dar răspunsul la întrebarea „Ce este un oraș?” e deosebit de complicat, implicând aspecte demografice, administrative, juridice, economice, arhitectonice ș.a. Fără a avea pretenția că am găsit o definiție infailibilă, am încercat să ajung la esența lucrurilor privind la numeroasele urme lăsate pe teritoriul României de către reprezentanții unor culturi și civilizații cu profil urban bine conturat – grecii, romanii, sașii, maghiarii. Pe scurt, orașele nu pot exista în absența orășenilor și a principalelor atribute ale acestora – libertatea personală, dreptul comunitar de autoadministrare (drept de judecată, de a bate monedă, de a avea armată proprie, de a ridica ziduri de apărare pe cheltuiala comunității) și recunoașterea dreptului de proprietate. În perioada Evului Mediu, aceste privilegii se puteau obține fie prin cumpărarea lor, plătind puterii centrale sume mari de bani, fie luptând pentru ele cu arma în mână; revoluțiile moderne nu au făcut altceva decât să „naționalizeze” aceste drepturi, diluând specificul și autonomiile locale prin intermediul conceptului de cetățean. Faptul că în Bacău recunoașterea dreptului de proprietate imobiliară a venit abia în anul 1823 mă scutește de alte comentarii cu privire la teza urbanismului băcăuan din secolele XV-XVI. În altă ordine de idei, lucrarea abordează deschis specificul multietnic, multicultural, multiconfesional al Bacăului, reliefând, pentru fiecare segment comunitar, contribuția la dezvoltarea citadină. Este prima lucrare în care evreii, armenii și romii stau alături de români, în care sunt conturate, pe criterii etnice, hărțile așezării în teritoriu și hărțile socio-profesionale, imaginea de final ilustrând „felul de a fi”, năzuințele, tradițiile și coeziunea micro-comunitară pentru fiecare grup etnic. Este prima lucrare ce face loc în paginile ei oamenilor simpli, vieții private, loisir-ului, vieții infracționale din Bacăul de altădată. Nu în ultimul rând, am acordat o atenție deosebită perioadei Primului Război Mondial, momentul astral din istoria orașului și județului Bacău, acest spațiu fiind, fără nicio exagerare, epicentrul rezistenței statalității românești.
Laura Huiban: Pledoaria ta de la lansarea cărții a părut o declarație de dragoste pentru Bacău. Unde te-ai născut? Ce înseamnă pentru tine acest oraș și acest județ, Alin Popa?
Alin Sebastian Popa: Sunt născut în orașul Tecuci, județul Galați, fac parte din generația copiilor care au făcut primii pași în casa bunicilor și am fost „relocat” în Bacău la vârsta de trei ani, odată cu stabilirea părinților mei aici. Da, mă simt foarte atașat de aceste locuri, pe care am ajuns să le cunosc, a căror vibrație am ajuns să o simt, atât în sala de lectură din cadrul Arhivelor Naționale Bacău, cât și pe teren, în perioada în care am lucrat la Direcția Județeană pentru Cultură Bacău. Pentru mine, Bacăul este spațiul acoperit de straie voievodale, prin Precista și Borzești, locul de naștere al lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Pentru mine, Bacăul este un exemplu de toleranță comunitară plenară, nicicând tulburată de istorie. Pentru mine, Bacăul este locul conacelor și palatelor boierești, al marilor personalități născute aici, este locul de unde, ascultând cu atenție, mai poți auzi sunetul de vioară al marelui Enescu. Pentru mine, Bacăul este locul sfințit de prezența vechilor mănăstiri și biserici de lemn, de numeroasele cimitire, troițe și capele ale Eroilor din Primul Război Mondial – cele mai multe, la nivel național. Pentru mine, Bacăul este un Tărâm al Eroilor, al Legendelor și, pentru asta, așa cum bine spunea cineva, odată, sunt… „Mândru că sunt băcăuan”.
”Acest muzeu ar putea să fie cel mai amplu și mai complex proiect cultural propus vreodată în România și ar aduce județului Bacău un prestigiu enorm”
Laura Huiban: Recent, ai câștigat prin concurs funcția de manager al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”. De ce ai ales că candidezi pentru acest post, mai ales acum, când instituția nu trece prin cele mai fericite momente? Ce ți-ai propus să realizezi ca manager? Cum ai găsit instituția și unde ai dori să o „îndrepți”, în mandatul tău?
Alin Sebastian Popa: Sunt cele mai dificile întrebări de până acum… Nici nu știu de unde să pornesc… Da, am semnat contractul de management în ziua de 21 septembrie 2023, exact în ziua în care împlineam patruzeci și… ceva de ani de la naștere. Au trecut de atunci trei săptămâni; suficient cât să-mi fac o imagine cu privire la potențialul și slăbiciunile colectivului, suficient cât să conturez, împreună cu echipa mea, o strategie de „supraviețuire” în contextul apropierii momentului de începere a lucrărilor de reabilitare și eficientizare energetică a clădirii din str. 9 Mai și de schimbare a destinației în Bibliotecă Județeană, suficient cât să simt pulsul acestei instituții și să-mi văd colegii la lucru, organizând impecabil Simpozionul Național „Vasile Pârvan” (5-6 octombrie 2023) și Simpozionul dedicat Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului (9 octombrie 2023). Tuturor celor implicați în organizarea acestor evenimente, muzeografi, restauratori și conservatori, cordiale mulțumiri. Mizez, în continuare, pe sprijinul, experiența și profesionalismul șefilor de secție din cadrul Complexului Muzeal, rotițele ce pun în mișcare tot mecanismul instituțional – Iulian Bucur (Etnografie), Lăcrămioara Istina (Arheologie-Istorie), Dionis Pușcuță (Artă) – și apreciez atât efortul colegilor din departamentul de PR, marketing, logistică, cât și dăruirea celor de la contabilitate.
Am ales să candidez pentru acest post pentru faptul că eu cred cu tărie în utilitatea și unicitatea ofertei mele manageriale, ofertă ce-și propune să acopere toate neajunsurile de până acum, în beneficiul băcăuanilor și al Consiliului Județean Bacău. De pildă, pentru etapa schimbării destinației actualului sediu, chiar și din stradă, dar având patrimoniul muzeal asigurat în condiții optime, voi propune tinerilor din orașul și din județul Bacău, prin intermediul unor trasee gândite alături de colegii mei, inedite călătorii istorice și spirituale, valorificând tot ce are mai bun județul în materie de monumente istorice, de situri arheologice ș.a. – Via Carpica/Dacica, Via Eroica, într-o încercare de reconstituire a liniei frontului, un drum al Castelelor și Conacelor din județul Bacău, un traseu al Marilor personalități (istorici, artiști, oameni de știință), un drum al Sfințeniei, care să lege sfinții ortodocși de spațiul propunerilor de beatificare din zona romano-catolică. Sunt convins că ISJ Bacău, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, Asociația Cultul Eroilor, UAT-urile vizate și alte entități publice și private ar fi interesate să colaboreze cu noi, pentru ca tinerii din Bacău să conștientizeze faptul că au motive temeinice să spună: sunt… „Mândru că sunt băcăuan”. Pentru că aici s-a născut „părintele arheologiei românești”, universitarul Vasile Pârvan, tânărul care la numai 28 de ani a fost primit în Academia Română, băcăuanul care a înființat Școala Română din Roma și Muzeul de Antichități din Cluj-Napoca, care a condus Muzeul de Antichități din București, care a efectuat primele săpături arheologice de la Histria și Tomis, din complexul dacic din Munții Orăștiei, autor al monumentalei lucrări „Getica”; pentru că aici s-au născut alți douăzeci și șase de academicieni, pentru că aici, la Răcăciuni, regele Ferdinand a promis țăranilor-soldați viitoarea reformă agrară, pentru că aici, la Cireșoaia, pe Dealul Coșna, la Slănic, la Oituz, la Târgu Ocna a fost salvată statalitatea României, pentru că, deloc întâmplător, aici în județul Bacău, în comuna Fântânele, premierul Al. Averescu a realizat primul act de împroprietărire ș.m.a. Am convingerea că, în perioada Școala altfel, nu vom putea acoperi cererea cu astfel de oferte.
Am ales să candidez deoarece vreau să fac loc în spațiul muzeal unor secții noi, dedicate minorităților, evreilor, armenilor, romilor, personalităților, dar și istoriei recente.
Am ales să candidez, deoarece, așa cum este scris în proiectul meu managerial, eu vreau să adaug actualei structuri organizatorice o nouă componentă, care să pună la dispoziția publicului vizitator o ofertă culturală modernă, bazată pe interactivitate, pe cunoaștere și învățare directă, prin înființarea unui „Muzeu interactiv al civilizației românești din Moldova Centrală”, care va purta numele marelui Pârvan. Un muzeu care să oglindească și să prezinte într-o formulă sintetică cele mai importante aspecte ale culturii și civilizației românești din zona Moldovei Centrale din Neolitic și până în perioada interbelică, având ca bază realitățile și patrimoniul material, cultural, istoric, etnografic, etnic, religios, economic din județul Bacău. Acest muzeu ar putea să fie cel mai amplu și mai complex proiect cultural propus vreodată în România și ar aduce județului Bacău un prestigiu enorm, oferind vizitatorilor un circuit cu următoarele arii tematice: Aria culturală Cucuteni, Aria civilizației dacice, Aria satului tradițional moldovenesc, Aria ocupațională și a tehnicii populare, Aria dedicată Primului Război Mondial, Strada Mare și Hanul Răzeșilor. La pas,… din Cucuteni în Strada Mare, reconstituind case, amenajând cuptoare pentru ceramică, învățând să preparăm și să folosim culori „bio”, amenajând ateliere meșteșugărești, spitale de campanie, comandamente subterane, ridicând controlat dirijabile, prezentând echipamente, uniforme și tehnică militară, pentru ca apoi să putem savura celebrele poale-n brâu… Cu mere sau cu brânză, după gust.
Eu pentru asta am ales să candidez pentru postul de manager; nici mai mult, nici mai puțin.
Și asta numai pentru faptul că, plecând de la o lucrare de doctorat, eu … Mi-am găsit Bacăul.
A consemnat Laura Huiban
