Noi, românii, ne dăm în vânt după titlul de „numărul 1 mondial”. La auzul acestei fraze, parcă suntem mai înalţi cu câţiva centimetri, mai frumoşi şi mai importanţi. Şi nu-i nimic rău în asta. Succesele pe plan sportiv precum cele ale echipelor de fotbal, mai ales cel al Stelei de acum fix 32 de ani, ne-au făcut viaţa mai uşoară, mai suportabilă într-o anumită perioadă de „tristă amintire”. Nici acum nu ne e prea bine. Noroc de rezultalele Simonei Halep, lăudate de unii, criticate de alţii, care aduc o rază slabă de lumină într-un cotidian cenuşiu-apăsător.
Bacăul şi-a adus şi el obolul la această distincţie de onoare. Numele Nadiei Comăneci a făcut ocolul lumii şi încă mai rezonează în sufletele şi inimile noastre. La această listă selectă putem adăuga încă un nume, pe cel al lui Alin Andrei Beca. Este vorba despre un tânăr dansator sportiv proaspăt ajuns la vârsta majoratului care a cucerit treapta cea mai de sus a acestui sport al eleganţei. El ocupă primul loc în clasamentul mondial al Federaţiei Internaţionale de Dans Sportiv (WDSF), la secţiunea „Dansuri latino-americane”, categoria tineret. Alin împarte acest titlu cu partenera sa, Michelle Nazarenus, ambii fiind legitimaţi la Schwartz Weiss Club Pforzheim din Germania. Printre sesiunile de antrenamente, şi prins în obositoarea navetă România – Germania şi retur, Alin a găsit timp ca să ni se destăinuie. (FŞ, LM)
Am intrat în lumea dansului încă de la vârsta de 7 ani. Până atunci, am urmat cursuri de înot şi tenis, în paralel cu cele de pian sau limbi străine, părinţii mei fiind cei care m-au îndrumat către o dezvoltare armonioasă. Pe atunci, se părea că pianul va ocupa un loc central în viaţa mea, drept pentru care, pentru o scurtă perioadă de timp, am renunţat la dans. Antrenoarea mea de atunci, Luminiţa Ileş a sunat-o pe mama ca s-o convingă să nu abandonez dansul. Probabil că ea a văzut ceva la mine, ceva ce a determinat-o să nu mă lase să renunţ. După ce m-am reapucat de dansuri, a început să-mi placă mai mult ca pianul. Ştiţi, vorba aia : pofta vine mâncând. Şi aşa am renunţat la pian în favoarea dansului.
Întâlnirea cu dansul a fost un moment de cotitură în viaţa mea. Din acea clipă, nimic altceva n-a mai contat. Am renunţat la joaca din spatele blocului, la meciurile de fotbal din curtea şcolii, la mai toate micile bucurii ale copilăriei care m-ar fi putut împiedica să-mi ating ţelul. În plus, programul de antrenament fiind foarte încărcat, acest fapt m-a obligat la multe sacrificii, mai ales în ceea ce înseamnă timp liber.
Se ştie că dansul sportiv este un sport foarte costisitor, ocupând locul al treilea într-un asemenea clasament, după golf şi tenis. Prin urmare, rolul familiei în susţinerea mea a fost şi este unul foarte important. Din momentul în care m-am dedicat întru totul dansului, părinţii mi-au fost principalii mei sponsori şi susţinători. Ei au ales să-şi reorganizeze întreaga viaţă în jurul pasiunii mele. Acest fapt m-a determinat să-mi doresc şi mai mult să excelez în acest domeniu.
Un rol important în devenirea mea ca dansator sportiv l-a avut Valentin Ileş, unul dintre cei mai buni antrenori de dans sportiv din România. Lui i se datorează tot palmaresul meu. El m-a luat sub aripa lui, mi-a fost ca un părinte şi m-a îndrumat îndeaproape pe tot parcursul carierei mele ca sportiv legitimat la clubul Authentic Dance Sport 2007 din Bacău. Domnul Ileş mi-a fost sprijin şi călăuză pe tot parcursul pregătirii mele, în nenumărate ore de antrenament, săptămâni întregi de cantonament, departe de cei dragi.
Toate aceste eforturi şi sacrificii s-au concretizat în rezultatele pe care le-am obţinut eu şi partenera mea de atunci, Cătălina Ţampău. Astfel, am fost de 15 ori campioni naţionali de latino, standard şi 10 dansuri la diferite categorii de vârstă. De două ori, am cucerit titlul de vicecampion mondial de 10 dansuri. De două ori am câştigat bronzul mondial la secţiunea dansurilor latino-americane. Am obţinut 15 medalii pentru România la German Open Campionship, cel mai mare concurs de dans sportiv din lume.
Un alt moment deosebit din cariera mea a fost participarea la show-ul de televiziune „Românii au talent” unde, alături de Cătălina, am ajuns până în finala concursului.
În ultima vreme, îmi urmez visul practicând dansul la Schwartz Weiss Club Pforzheim din Germania. Am ales să vin în Germania deoarece mi-am dorit să devin ca unul din idolii mei, Franco Formica, de 3 ori campion mondial, care dansa pentru Germania. În plus, este o altă experienţă de viaţă. Dansez pentru Germania deoarece este o oportunitate pe care nu o are toată lumea. În acelaşi timp, mi-am dorit să fac asta pentru că vreau ca sportul acesta să fie viitorul meu pentru toată viața. Nu cred că voi mai dansa pentru România deoarece m-am obişnuit aici, în Germania.
Suntem ca o familie. Singurul care îmi lipseşte este antrenorul Valentin Illeş, antrenorul meu de la vârsta de 7 ani, cel pe care îl respect foarte mult. Cât priveşte viitorul, după ce-mi voi încheia cariera de sportiv, aş vrea să pun bazele propriului club de dans şi să devin un bun arbitru de dans sportiv.
