Daca realizam un inventar al aliantelor incheiate, desfacute si refacute de-a lungul celor 25 de ani de democratie, constatam ca nu exista niciun curent clar si niciun program din care sa intelegem ce viziune au politicienii fata de sistemele de sanatate, educatie, protectie sociala, cum vor sa dezvolte economia pe termen lung si sa ne aduca mai aproape de Occident. Si asta dintr-un motiv simplu: nu au viziune.
Din patru in patru ani, fiecare partid sau alianta isi incropeste un program de guvernare, dar nu pornind de la anumite principii economice si sociale, nu bazându-se pe sfatul specialistilor cu privire la strategia care trebuie aplicata intr-o tara aflata (si acum!) in tranzitia de la dictatura la economia de piata, ci pe mesajele strigate la mitinguri.
Politicienii nu sunt preocupati sa faca, sunt preocupati sa spuna. De aceea, promisiunile au fost construite, intotdeauna, pornind de la problemele momentului si de la asteptarile celor multi, caci multi amagiti inseamna multe voturi.
A trecut un sfert de veac si nu am evoluat deloc, dimpotriva, ne-am intors la degringolada primilor ani. De la FSN, uniune care a aparut imediat dupa Revolutie si care nu a salvat nimic, multe aliante s-au lansat pe scena, la figurat si la propriu, cu baloane si esarfe.
Am avut Conventia Democrata Româna (PNL, PNTCD, PSDR, PER, PAC, UDMR si Alianta Civica, 1991), Uniunea Social-Democrata (PD-PSDR, 1996), Uniunea Nationala PSDAPUR (2004), Alianta Dreptate si Adevar (PNL-PD, 2004), Alianta de Centru-Dreapta (PNL-PC, 2011), USL (ACD si PSD, februarie 2011), Alianta de Centru-Stânga (PSD-UNPR, iulie 2012), Alianta România Dreapta (PDL, PNTCD s.a., 2012), din nou Uniunea Social-Democrata, dar in alta formula (PSD-PC-UNPR, 2014) si Alianta Crestin Liberala (PNL-PDL, 2014).
Ce sa inteleaga bietul alegator când ii vede pe democrati alaturi de liberali, apoi dându-l afara pe Tariceanu de la guvernare si batând palma cu PSD, UNPR ba la dreapta, ba la stânga, PC in ACD, apoi in USD, PNTCD cu PDL, USL, apoi cu PMP? Daca va analiza programele si promisiunile, românul – om de afaceri sau bugetar, activ sau somer, tânar sau vârstnic – nu va sti cu cine sa voteze. De aceea, va alege cu „inima”, care e mai usor de pacalit.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
