I-am auzit, recent, pe reprezentantii unor organizatii de romi din Moldova vorbind despre saracie, boli, discriminare, despre faptul ca sunt multi minoritari care nu au terminat opt clase si nu pot obtine un certificat de calificare intr-o meserie in care e nevoie de pricepere, nu neaparat de multa scoala.
Toti eleganti, cu camasi de firma, pantofi scumpi, telefoane performante. M-a surprins sinceritatea liderului venit de la Bucuresti, care ii invita pe confrati la realism, aratând ca trebuie ajutati, “oamenii amarâti”, nu romii in general, caci nu toti romii sunt desculti si analfabeti.
Lipsa veniturilor este cea care ii impiedica pe parinti sa-si dea copiii la scoala, nu prejudecatile sau neincrederea in beneficiile invataturii. Asta inseamna ca nu apartenenta la etnie e problema, ci saracia din unele zone, iar asta ii afecteaza si pe romi, si pe români.
Saracia? Exista saracie? Atunci de ce au ramas nedistribute zeci de mii de pachete de alimente alocate judetului Bacau prin programul derulat de Uniunea Europeana in sprijinul categoriilor defavorizate? Din cauza ca celor care au nu le pasa de suferinta celor care nu au.
E o realitate, iar ca aceasta realitate sa se schimbe ar trebui “alfabetizati” liderii de partid, ai organizatiilor sociale, culturale, etnice, sefii din primarii si din alte institutii publice. Trebuie alfabetizati in sensul ca trebuie invatati ghidul solidaritatii si al responsabilitatii.
Au fost derulate mii de programe de formare profesionala, de combatere a discriminarii, de incluziune sociala etc. Cu toate acestea, dupa un sfert de secol de democratie si un deceniu de la intrarea in UE, rezultatele nu sunt remarcabile.
Câta vreme functionarii stau ascunsi dupa dosare, iar liderii unor organizatii dupa geamurile fumurii ale masinilor de lux, nici nu vor fi.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
