Are vreo idee o minte luminată ce se întâmplă în/și cu statul român? Cu o parte din instituțiile sale? Dar cu oamenii/personalul care le populează? Sigur că răspunsurile ar putea veni în răspăr, în glumă, cu tente ironice sau cu acoperire politică, însă, din punctul meu de vedere, lucrurile/situațiile sunt extrem de grave. Care este „speța”? România, scrie în Constituție, este o republică, cu o structură administrativă și politică democratică, după toate legile și teoriile statuate după decembrie 1989. Începuse bine, poezia avea rimă, însă minunea nu a ținut mult.
Speranțele s-au năruit pe nebăgare de seamă. N-a fost să fie, nici politic, nici administrativ, economic și social, așa cum s-a promis din celebrul balcon. Oamenii și instituțiile juridice, politice, centrale și din administrațiile locale, deconcentratele, au luat-o razna, în timp, cerând, somând, obligând, șantajând, ierarhizând, după criterii care frizează discriminarea, atacul la demnitate, fără nicio rușine, jenă și bun simț, acordarea unor privilegii, salarii și pensii total rupte de realitățile naționale, ca într-o organizație de tip mafiot. Dacă nu ne dați, le luăm singuri! Și le-au luat.
Așa au apărut salarii și venituri de peste 20.000 de lei, de 10.000 de euro, de 15.000 de euro/lună. În România. În timp ce 80 la sută din populație trage, la propriu, de salarii și pensii de la o lună la alta, pornind de la 1200 de lei, la 2000 de lei.
Când statul a dat semne de slăbiciune, și-au făcut loc, au apărut pensiile speciale, cu argumente și explicații ce frizează ridicolul, nesimțirea, gluma proastă. Orice încercare de echilibrare, de normalizare s-a soldat cu refuz, greve, boicot, până la paralizarea activității întregului sistem. Și cine erau și sunt cei mai vocali? Sigur că știți: cei cu salarii și pensii mari și foarte mari. Toată construcția s-a împotmolit la ușa Înaltului funcționar public, când guvernul a pronunțat cuvântul reformă.
Poate nu ar fi așa de grav, toată lumea vrea să trăiască mai bine, e normal, e omenește, însă nedreptatea este cât Statuia Libertății: cei care produc bunurile materiale și alimentează bugetul cu bani tocmai ei au cele mai mici salarii și trăiesc sub demnitatea de om liber și egal în drepturi. Și Statul nu a învățat nimic, nu are capacitatea și puterea de decizie pentru a face ordine în dezmățul național, este fricos, șantajabil și corupt.
