Spuneam, anul trecut, când cu manifestatiile cu Rosia Montana si Pungesti, caci exista o serioasa presiune in societate si ca, momentan, aceasta se manifesta haotic, prin aderarea la diferite cauze anti-sistem ale „furiosilor”, rebeli in cautare de cauza.
Mai spuneam si ca aceasta revolta a societatii poate fi canalizata de structuri politice, ca sa actioneze in favoarea lor. Este ceea ce s-a intâmplat la alegerile prezidentiale. Campania Monicai Macovei a facut calibrarea mijloacelor de directionare a revoltatilor in vreme ce, in campania lui Iohannis, s-au pus in practica metodele testate in primul tur.
Daca va uitati putin in arhive, o sa vedeti ca, in 2009, la alegerile prezidentiale, situatia a fost exact aceeasi la votul din diaspora: organizare proasta, cozi interminabile, cetateni care nu au reusit sa voteze dupa ore de stat la rând. Doar ca, atunci, nu s-a facut prea mult caz de acest lucru, spre deosebire de 2014, când haosul a fost folosit ca element de canalizare a revoltei.
Problema este ca presiunea a ramas in societate, ba chiar a crescut, pentru ca actiunea de directionare politica a nemultumirii populare a ridicat stacheta asteptarilor. Oamenii vor mai mult, pentru ca le-a fost inoculata ideea ca Iohannis poate face mai mult daca este ales.
Asadar, presiunea ramâne, problemele sociale nu sunt rezolvate si nici nu vor fi in viitorul apropiat si ma indoiesc de faptul ca spectacolele cu arestari vor mai putea tine multa vreme societatea linistita.
In fond, la baza piramidei nevoilor stau cele fiziologice. Fara pâine, circul devine inutil.
