Trei momente importante a avut Franța pentru Țările Române. De două am mai scris: Unirea de la 1859 și pierderea Basarabiei la 1812, Franța fiind cea care a determinat izbucnirea războiului Ruso-Turc de la 1806, după ce a forțat demiterea domnitorilor din Moldova și Valahia, agreați de Rusia, și înlocuirea lor cu domni francofili.
Dacă în privința Unirii de la 1859 a fost vorba de o încercare de a stopa avansul Rusiei către Mediterana, prin crearea unui stat – tampon, iar în cazul schimbării domnitorilor a fost vorba tot despre o măsură anti-rusească, al treilea moment important a fost unul indirect, dar care a avut consecințe imense pentru români.
Este vorba despre Revoluția de la 1789. Să ne lămurim. Domniile fanariote nu au fost întâmplătoare în Țările Românești. Alexandru Mavrocordat nu a făcut așa-zisele reforme de capul său. Desființarea armatelor din Moldova și Valahia poate să fi fost dictată de turci, dar înlocuirea căpitanilor de județ cu câte doi ispravnici, din care unul era obligatoriu fanariot, eliminarea iobăgiei și reducerea numărului de zile de clacă, inventarea instituției scutelnicilor, împărțirea boierilor în mai multe categorii, toate acestea au avut o noimă: să distrugă orice rezistență românească față de raptul grecilor. Fără țărani pe moșie, boierii deveneau dependenți de domnitor care stabilea câți scutelnici primește; împărțirea dregătoriilor permitea domnitorului să-și pună oamenii săi în funcțiile importante sau să dubleze cu fanarioți acolo unde funcția era vizibilă și genera consecințe. Poate că vistiernicul era român, dar vtori sau tretii vistiernic era sigur grec și acela încasa birul, în vreme ce românul trăgea ponoasele. Iar iobagii transformați în țărani liberi deveneau plătitori de bir.
Grecii aveau planul lor „Megali Idea” – Marea Idee. Voiau să recucerească Imperiul Bizantin cu toate popoarele de religie ortodoxă, parazitând conducerea otomană. S-au insinuat în funcții importante, în diplomație, au devenit absolut indispensabili otomanilor. Mavrocordat a fost supranumit „Exaporitul”, „secretarul de taină”, adică, întrucât trei ani a fost sfetnicul sultanului. Din Țările Române, fanarioții, cu ajutorul Patriarhiei de la Constantinopol, se alimentau financiar pentru planurile lor, urzeau intrigi și țineau legătura cu capitalele europene
Revoluția franceză a scindat, însă, și grecii. În vreme ce o parte încă mai cocheta cu ideea preluării Bizanțului și crearea unui imperiu panortodox, alții au considerat că numai o ideologie națională îi poate salva. Eteria a reușit să îngroape definitiv „Megali Idea” la 1821, când otomanii își dau seama că interesele lor nu mai coincid cu ale grecilor. Iar în Țările Române revin domniile pământene.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
