Radu Rosetti, unul dintre cei mai apreciati memorialisti români, povesteste, la un moment dat, despre un incident petrecut la Slanic Moldova si care l-a avut ca actor principal pe viitorul domn Alexandru Ioan Cuza.
„Tot lui Cuza îi datoresc amintirea unui incident care ar fi putut deveni tragic. Luam mesele pe cerdacul casei în care locuiam. Într-o dimineata, trebuia sa fie intre zece si zece si jumatate, masa era pusa, se vedeau cocotiere in farfuria de dinaintea fiecarui loc, ceea ce insamna ca aveau sa fie oua fierte la dejun. Tata, dupa obiceiul lui (era un tata foarte iubitor), se muta de la unul la altul din scaunele ce aveam sa le ocupam noi, copiii, si taia pentru fiecare falii inguste de pine (mouillettes), menite a fi mincate cu ouale, iar eu priveam la el.
Deodata il vad cum pune mina la frunte, se scoala in picioare si un sivoi gros de singe i se sloboade din frunte. La tipetele mele a venit sofragiul, mama si toata casa. S-a adus un lighean in care a curs singele si mama, care avea mult singe rece, a legat rapede pe tata la cap cu un prosop mare ce l-a strins bine si singele a incetat sa curga. A venit apoi doftorul si a constatat ca rana fusese pricinuita de un gloant Flaubert, probabil ricosat de pe vro piatra, care gloante ii sparsese o minuscula arterie de sub par. Pe citeva ceasuri a avut o viguroasa durere de cap si s-a simtit slab din pricina pierderii de singe.
Toata lumea a priceput ca micul gloante iesise din pistolul lui Cuza. Acesta, dupa – amiaza, venind sa vada pe tata, l-am luat eu in primire de pe cerdac si, aratindu-i pata de singe care nu se spalase inca, i-am zis: «Uite ce ai facut!» . Mama sosind in acel moment, viitorul domn a capatat un perdaf din cele mai sfinte.
Cuza, care era un minunat tragator cu pistolul, avea obiceiul, in fiecare dimineata, sa traga, din cerdacul de dinaintea locuintii sale, in cortelul verde a cumnatului sau, Lambrino, pe care il facuse ciur. Se vede ca acel gloante, foarte mic, ca toti glontii acelor pistoale, ricosase dupa ce trecuse prin cortel, pe vro piatra, pentru a veni sa loveasca pe tata la o distanta destul de mare. De atunci Cuza a inceput sa deie pace cortelului verde a cumnatului sau, pana cind acesta a avut proasta idee sa puie sa astupe bortele facute pana atunci, cea ce a ademenit pe viitorul domn al tarilor surori sa nu se mai poata stapini si sa faca cortelului alte borte si mai numaroase.”
Radu Rosetti
