Agricultura din „Românica“

Agricultura este considerata, in toate tarile civilizate, conduse de guvernanti care inteleg cât de important este ca cetatenii sa dezvolte afaceri de nivel mijlociu si sa se autosustina, adica sa-si creeze singuri locuri de munca, sa obtina profit, sa-l investeasca si sa plateasca impozite, un domeniu de interes national. Pâna la urma, cu putine exceptii, categorie in care intra, de fapt, marile companii de preluare si prelucrare a materiei prime, care au de-a face cu industria alimentara, agricultura nu a produs magnati. ~ti trebuie curaj, sanatate si disponibilitatea de a sta “zi-lumina” pe câmp, in arsita, vânt sau ploaie, ori in ferma, cu ochii pe animale, daca vrei sa nu te trezesti falit. Asta, presupunând ca te pricepi. Am cunoscut, dupa Revolutie, oameni care erau ingineri electronisti, textilisti, petrolisti, dar au infiintat ferme – de melci, fazani sau ratuste – si au dat gres. Au obtinut credite, le-au folosit prost, apoi au pierdut afacerea, casa, familia. Nu oricine poate rezista intr-un domeniu in care exista atâtea variabile, intre care vremea, bolile sau zvonistica privind contaminarea cu bacterii sau prezenta unor toxine. Evenimentele din ultima vreme au demonstrat cum afaceri in care românii au investit timp, bani si mai ales multa munca se pot ruina din cauza ca un sef de agentie se trezeste vorbind, iar occidentalii se grabesc sa preia acuzatiile deoarece in Vest, spre deosebire de “Românica”, patriotismul nu s-a demodat. Cu toate aceste riscuri, in judetul Bacau (si in tara) exista oameni care au ferme de la care poti cumpera lapte adevarat si fabrici care produc iaurt din lapte, nu din pulberi, gelatina si arome sintetice de caise sau capsune. Ei bine, pentru guvernanti nu conteaza toate acestea. Daca ar pricepe ca agricultura inseamna milioane de familii care se intretin muncind in sere sau grajduri si alimenteaza bugetul de stat, scutindu-i de grija de a asigura subventii pentru incalzire, alocatii complementare si ajutoare de somaj, le-ar permite fermierilor sa se asocieze in Camere Agricole si i-ar ajuta sa puna pe sine aceasta structura. Dar nu, ei prefera sa dea firimituri. Ministrul si ministerul, ultimul fiind o imensa caracatita birocratica formata din angajati care se duc pe rând la cumparaturi, la coafor, la stomatolog sau la medicul de familie pentru reteta lunara de vitamine, muncind doar la “decada”, se tem de puterea celor care stiu si produc ceva, in lumea asta. Acesti indivizi, pe care soarta i-a asezat vremelnic pe scaunelul de ministru, nu inteleg ca, punând umarul la adâncirea crizei si impiedicând mediul de afaceri sa se autogestioneze, vor distruge chiar pardoseala pe care sta scaunelul.