Afacerile din târgul auto, inghetate de ger si de lipsa clientilor

Desi, târgul auto de duminica, din Serbanesti, e plin ochi de masini, aduse inca cu o zi inainte, proprietarii isi asteapta inghetati clientii care par ca nu vor sa mai apara.

De altfel, de cum pasesti pe poarta târgului, o mare de masini umple spatiul generos, de peste un hectar, al oborului. Asa ca oricine si-a propus sa plece acasa cu o achizitie noua poate gasi orice-i pofteste inima, de la masini de 1.000 de euro sau chiar mai putin, vechi de peste un deceniu si jumatate, pâna la câteva zeci de mii de euro, cele din clasa lux, cu an de fabricatie mai recent. In general, cei care aduc masini la vânzare sunt „samsari” care cu asta se ocupa, putini fiind cei care au decis sa „scape” de vechea masina, „obosita” de drumurile catastrofale din România si, mai ales, de mecanicii fara prea mare pricepere, dar care se dau atoatestiutori in ale meseriei.

„Privilegiatii” si-au luat loc in fata

Un „Jaguar” de doar câtiva ani, amplasat pe un loc privilegiat, la intrarea in târg, incearca sa te atraga cu aspectul sau luxos, dar care sfârseste prin a te lasa fara grai cu pretul sau de peste…25.000 de euro. Alte mii de masini stau aliniate in tot oborul, poate-poate o veni cineva care sa le ia acasa. Printre „meseriasii” târgului, l-am intâlnit ieri pe Claudiu, un tânar de 29 de ani, de loc din comuna Gherghesti, judetul Vaslui, incercându-si norocul cu un family van din gama Chrysler.

L-a adus din Italia, acolo unde e plecat sa munceasca la fel ca mai bine de jumatate din tinerii din sat, unde saracia e la ea acasa. „Mai am doua masini acasa, un Golf si un Ford Transit, iar pe asta o vând pentru ca tot am venit acasa, de Sarbatori, sa vada si fetita mea zapada de la noi si mai ales traditiile.

4.200 de euro cer pe ea. N-are rost s-o las in curte, la tata, ca sa rugineasca un an de zile, pâna vin din nou acasa. Nu e o afacere pentru mine. Am dat pe ea 3.800 de euro si numai cauciucurile m-au costat 300 de euro (dupa cinci minute, „investitia” in „gume” creste la 400 de euro n.r.). Motorul nu e spalat ca la altii, uitati, se si vede”, imi pune „placa” pe care toti samsarii o folosesc pentru a-si vinde marfa. Aflu ca mai sunt vreo trei consateni, toti veniti cu masini la vânzare, cel mai probabil, samsari ca si el (desi nimeni nu recunoaste asta).

Moldova intreaga a parcat in Bacau

De altfel, a doua jumatate din târg (cea dinspre canalul Bistritei) e plina de masini aduse din toata Moldova, de la Iasi, Botosani, Suceava, Vaslui, Neamt, Galati. Am zarit chiar si masini cu numere de Dâmbovita sau Gorj. Un alt vânzator, si el venit cu alti „colegi” tocmai de pe lânga Târgu Neamt, isi lauda masina, un VW Touran, din 2004, pe care cere 4.500.

„Motor de 1,9, nu de 2 litri, din ala cu doua axe cu came, cu probleme…Este euro 4, cu CO2 de 161 h/km, deci si taxa este mica. Vopseaua e originala, jantele de aliaj”, imi explica vânzatorul.

Mai departe, spre buricul târgului, Costel, din Roman, e cinstit, de la bun inceput. Imi spune ca el cu asta se ocupa de ani de zile. A venit de sâmbata, cu un Opel Astra din 2001, cu motor de 1,6, benzina, euro 4, pe care cere 2.100 de euro. Mai are doua acasa, un Mercedes A Class si un Fiat Stilo din 2004.

„Pe frigul asta, nu merge piata, nu vedeti? E frig si in buzunare. Nu mai e ca inainte. Nu cumpara lumea. Stau o saptamâna in Germania ca sa o gasesc si mai stau alte doua ca sa o vând. O dau si cu 1.900 daca omul o vrea, dar…Eu abia daca iau 200-300 la o masina. Poti sa «iesi» si in pierdere, daca ai ghinionul sa se strice la tine”, spune Costel.

„Hibridele” cautate de clientii cunoscatori

Pe rândul unde si-a parcat masina mai sunt vreo trei-patru romascani care, la fel, vor sa-si vânda masinile. Fara prea mare succes, desi lumea cam asta cauta: masini ieftine, si la pret, si la intretinut.

„Alea hibride merg bine. O Toyota Prius se da cu 7.000-8.000, cu an de fabricatie de peste 2010. Le dai de acasa, nu din târg, pentru ca aici tre’ sa faci sedinta, ca sa le explici ce inseamna hibrid. Asa, oamenii vin acasa, din Bucuresti, de regula, ca acolo oamenii sunt mai «destupati», stiu de acasa ce cumpara”, explica un „profesionist” din Neamt.

Dupa câteva ore, ma strecor printre caprele multicolore venite sa colinde târgovetii, alambicurile din cupru si „ceaoanele” din asa-zisa fonta, scoase la mezat de tiganii meseriasi, ori sutele de pneurile resapate si scule ieftine pe care orice gospodar si le-ar dori in atelier (de altfel, singurele marfuri cu mai mare cautare la clienti), lasând in urma forfota de duminica scaldata in fumul gratarelor de mititei.