Minciunile sunt peste tot. Au fost și vor fi. De la cele mici și nevinovate, la marile falsificări care au marcat istoria umanității. Te întâlnești cu ele la tot pasul. Mereu vom vedea un adevăr înflorit, denaturat, alterat, tras de păr sau … spus pe jumătate.
Folosind minciunile, unii au dărâmat imperii, au câștigat războaie, alții au frânt vieți, au schimbat … destine. Benjamin Franklin, unul dintre „tăticii” SUA, inventator, politician, francmason!, bla – bla – bla, considerat de unii drept un mincinos patologic, afirma, misterios, că „jumătate de adevăr reprezintă, de cele mai multe ori, o mare minciună”, lăsând umanitatea să se întrebe „ce naiba o fi vrut să spună, prin asta?” Să nu uităm că el a fost, printre altele, și inventatorul „știrilor false”, înființând chiar un ziar destinat exclusiv „gogonatelor” cu priză la proști.
Mincinoși regăsim peste tot, în istoria umanității, la toate nivelele, de la regi, papi, președinți, până la istorici, scriitori ș.a.m.d. Minte popa, minte primarul, minte vecinul, minte colegul, amicul, toată lumea minte. Câștigul e la ei, paguba la noi. Din păcate, ca și în trecut, minciunile sunt propagate, în prezent, la fel de liber, natural, neîngrădit, fără nicio jenă.
Chiar și de oficialii care ocupă vremelnic funcțiile publice. O fac tocmai pentru a ascunde un adevăr care, altfel, ar provoca rumoare în societate. Ideal ar fi ca lumea, în general, să treacă printr-un minim filtru, personal, toate informațiile care se scurg în spațiul public. Prudența, cred că este cuvântul cel mai potrivit, atunci când abordăm o informație, indiferent pe ce canal a fost emisă. Cu atât mai mult cu cât, vedem, „fumigenele” care sunt lansate în fiecare secundă sunt rostogolite, cu hărnicie, de lingăi și, deopotrivă, de creduli.
Chit că vorbim despre „putiniști”, „trumpiști” sau despre cine mai știe ce adepți, deraiați de la realitate. Nu intru în păienjenișul conflictului din Ucraina, unde prea mulți se dau experți, emițând teorii care te fac să împingi un coniac la halbă, în 15 secunde (ferească Dumnezeu ficatul nefericitului care face asta!). Cu atât mai puțin dau atenție fanfaronadei lui Prigojin. Mai degrabă mă apropii, de pildă, de mult discutatul subiect al pensiilor speciale, dincolo de scandalul din Parlament.
Privilegii de care se „bucură” mii de tineri din armată, poliție sau SRI, alături de magistrați, mulți dintre ei „pătați” pe viață, de nemernciile promovate la ordin politic. Reformă de ochii lumii sau o reparație pe cale să se înfăptuiască? Până acum, doar minciuni. Merg mai departe la subiectul reducerii TVA la alimentele de bază. Parcă și laptele se „ieftinise”, de luna trecută! Și pâinea, mai acu’ anii. Și alte cele. Ajung și pe meleagurile locale, unde de ani de zile suntem mințiți de toți cei care și-au dorit primăria. Și-i știm pe fiecare dintre ei. Doar că n-a rămas mai nimic din vorbele fluturate de pezevenchi.
Ce stadioane (dărâmate, ridicate), ce contracte cu băcăuanii, ce trenuri urbane, ce mai încoce și-ncolo. Doar noi rămânem consecvenți ostașii acestui oraș, ducând cu adevărat greul. Unii înfruntând cu fermitate morală minciuna, alții crezând, din păcate, în invențiile care dau corp ficțiunilor.
