Discutam, deunăzi, cu o cunoștință care mi se plângea că fiul său trudește din greu în Albionul recent ieșit cu surle și trâmbițe din lacoma UE. Mă uitam neputincios în ochii umeziți ai mamei care-și deplângea soarta unicului copil, nevoit să-și caute rostul afară. O imagine, multiplicată de sute de mii de ori.
A părinților care trăiesc o dramă comună. Și asta în vreme ce statul încurajează menținerea în posturi bine plătite a pensionarilor la fel de lacomi și a surcelelor fără studii sau vechime în domeniu. Același stat care, dacă ne amintim, mai anu’, înfiera „ciuma roșie” care-și promova în funcții cheie apropiații, fie ei colegi de partid, neamuri ori…amante ochioase și fără educație. Nimic schimbat, afară doar că „au plecat ai noștri și-au venit ai noștri”.
În aceleași posturi ocupate temporar de fundurile roșii sau cocoțat altele, galbene, așișderea marii invazii a tătarilor din secolul XIII. Grav mi se pare că au prostit lumea cu lozinci cuceritoare, iar când au ajuns la butoane au dezvăluit … adevărata față a leopardului. Nu s-a mai auzit mai nimic despre hulitele pensii speciale, nici despre zecile de proiecte folosite pentru a îmbârliga mințile derutate ale alegătorilor. Din când în când, mai răzbește în spațiul public câte un scandal în care protagonist e vreun șef de instituție, fără experiență, poate chiar analfabet funcțional, dar cotizant la partid. Proaspătul călcător pe bec e „degradat” și uns într-o altă sinecură, poate mai bine plătită, dar ferită de ochii curioși ai presei sau ai adversarilor politici.
Și te mai întrebi de ce nu merge treaba „într-o țară a lucrului bine făcut”?! Păcat de tinerii plecați la muncă în Albion care în mod cert ar fi putut ocupa funcțiile bine plătite ale politicienilor, descurcându-se mai abitir, date fiind adevăratele studii trecute în CV și energia creatoare specifică vârstei.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
