– Nu va intreb ce este dansul, va intreb, pentru incalzire, ce este dansul sportiv.
– Dansul sportiv este in primul rând un sport si dupa aceea este o arta. Pentru noi, antrenorii, este un sport de mare complexitate, care are inglobat in continut si multa arta. Fiind un sport, presupune competitie…
– Cât este sport si cât hoby?
– Vedeti, ca in multe alte sporturi, incepe ca un hoby, valabil si pentru copii, dar si pentru adulti. Multi il confunda cu baletul, altii cu dansul modern sau dansul de societate. Sunt discipline, sporturi, total diferite, nu exista nicio asemanare intre ele, atunci când vorbesc specialistii. Ar putea avea tangente mai degraba cu baletul sI gimnastica decât cu dansul modern. Este vorba de reguli si tehnici stricte, specifice, se practica pe categorii de vârsta, de clase de dificultate. Avem acum campionate europene, mondiale, insa dorim sa fie inclus si la olimpiade. Din anii ‘20 s-au facut progrese, se practica in tot mai multe tari, a crescut numarul sportivilor care practica acest sport. Cele mai multe probleme sunt la arbitraj, este, se spune, fata de alte sporturi, prea subiectiv. Mai intervine apoi faptul ca sunt 10 “sporturi” in acelasi sport, sunt cinci dansuri la sectiunea Standard si cinci la Sectiunea latino. Va dati seama cât efort se depune intr-o competitie, de la prima proba pâna la finala?
– Vom mai vorbi despre tehnici, despre arta si sport. Pe lânga dans, ce alte elemente concura pentru ca acest sport sa fie individualizat?
– Sa o luam metodic. Este nevoie de o buna, foarte buna pregatire fizica, de rezistenta, intervin apoi ca elemente definitorii coregrafia, muzica si costumele. In competitii primeaza, deci, coregrafia, prezenta scenica, tehnica, miscarile corpului, amplitudinea, viteza, simbioza dintre cei doi dansatori, baiat si fata, look-ul. N-am spus, dar dansul sportiv este dansul perechii, dansul perechilor.
Chimia dansului sportiv: pasiune, dragoste, daruire, talent
– In România, dansul sportiv se practica de putini ani, Federatia Româna a luat fiinta in 1990. Unde suntem acum?
– Aveti dreptate, si cu toate acestea, acest sport-arta s-a dezvoltat, a luat amploare in acesti ani. Am ajuns acum sa fim foarte bine cotati la nivel european si mondial, avem perechi clasate in primele 24 din lume. România are acum doua perechi campionae mondiale, la 16-18 ani (Latino) si 14-15 ani (Standard). Stam, surprinzator, alaturi de tari cu traditie si cultura in acest sport, cum sunt Anglia, Germania, Italia. Rezultate bune sunt si la categoria Formatii, mai multe perechi formeaza, sa zicem, o echipa, formatia României ajungând, anul trecut, in semifinale la campionatul mondial.
– Vorbeati de specificul acestui sport, este un sport al perechii, baiat si fata. Ce se intâmpla acolo, care este chimia succesului?
– Este o relatie, o relatie totala, una intima profesional. Pentru ca o pereche sa ajunga la nivelul de care am vorbit este nevoie de ani si ani de dans impreuna, de cunoastere, de repetitii istovitoare, de munca zilnica, de un antrenor foarte bun, de conditii tehnice si materiale, de bani, foarte multi bani. Nu se poate pleca in acest sport fara pasiune, fara dragoste, fara daruire, fara talent, la care adaug si sprijinul familiei, al parintilor, al comunitatii.
– Citeam un articol despre acst sport si acolo se spunea ca la dans sportiv, baiatul este vioara intâi. Mi s-a parut un pic de misoginism.
– Nu. Barbatii trebuie sa-si cunoasca foarte bine partenerele, ei dau ritmul, directia partenerei. Barbatul conduce, iar femeia trebuie sa invete si sa asculte intentiile barbatului, ea prelungeste miscarile lui, este o extensie a corpului baiatului.El este elementul esential in acest sport. Vedeti si la copii, asa mici, ei conduc, ei imprima ritmul, amploarea miscarilor, viteza. Dansul sportiv este, in opnia specialistilor, cel mai frumos si complet sport pentru baieti. La rândul lui, baiatul trebuie sa puna in evidenta partenera, sa o protejeze, sa-i puna in valoare calitatile, talentul.Este o relatie foarte frumoasa intre cei doi parteneri, iar de-a lungul anilor de dans impreuna, pot deveni parteneri de viata, cu exceptii, desigur.
Voi dansa pâna la adânci batrâneti
– Este timpul sa vorbim si de clubul pe care l-ati infiintat in Bacau, la care sunteti manager si antrenor.
– La inceput s-a numit Dans Energy Bacau, acum se cheama Club ADAMAS Bacau. Denumirea are o anume semnificatie: ADAMAS inseamna, in latina, diamant, care vine de la CARO, CA, de la Cami (partenera mea de dans) si RO, de la Romeo: CARO, care inseamna diamant. Am construit o mica poveste in jurul acestei denumiri. Suntem foarte multi membri ai acestui club, iar in scurt timp am reusit sa ne facem cunoscuti, avem multe perechi care au trecut de la clase foarte mici, la clasa cea mai inalta. Eu sunt foarte multumit, mai ales ca anul acesta ne-am afiliat la Federatia Româna de Dans Sportiv, am reusit sa participam la competitii oficiale, ne-am facut un nume, am devenit un club partener, un club cu participari la multe competitii interne si internationale. Recent, s-a desfasurat la Bucuresti, competitia Dans Masters, unde am avut un loc doi, la clasa 14-15 ani, cu perechea Florea Adrian –Giosanu Ioana, la 16-35 ani am avut o pereche pe locul IV, la latino, Haidau Marian cu Tanasa Ionela. Cu o saptamâna inainte am avut prima competitie pentru noi, pentru clubul nostru, la Braila, unde am câstigat doua locuri intâi, trei locul II si un loc III.
– Clubul ADAMAS organizeaza si o competitie proprie, este acum la a doua editie…
– Anul acesta, pe 18-19 mai, organizam Cupa ADAMAS, editia a II-a. Daca la prima editie au participat peste 400 de sportivi, anul acesta vrem sa aiba o mai mare amploare, cu participare internationala, am invitat cluburi din Moldova, Serbia si Croatia, cu rezerve inca este posibil sa vina si Bulgaria. Cum ati fost mereu partenerii nostri, detaliile competitiei le vom comunica pe parcurs.
– Ati fost dansator?
– Am fost si sunt inca si dansator, dar la o clasa mai mare, OPEN International. Am avut rezultate bune in cariera, locul I in Ungaria, locul III in Slovania si multe alte clasari foarte bune. Acum este mai complicat, sunt si dansator, arbitru, antrenor si manager de club. Am aceeasi partenera…
– Este si partenera de viata?
– Nu, inca nu. Mai este putin. Noi dansam de cinci ani impreuna, eu dansez de la 12 ani. Va dati seama, acum am 27. Am inceput dansul la Clubul Fiesta din Bacau, Scoala de antrenori de la “Lia Manoliu”. La un moment dat am vrut sa merg pe cont propriu, sa ma dezvolt ca persoana, sa-mi testez capacitatile de organizare, de antrenor si de arbitru. Nu voi dansa pâna la adânci batrâneti.
– Am vorbit de competitii, de profesionisti, amatorii nu au loc in clubul ADAMAS?
– Si inca cum, copii si maturi, baieti si fete, parinti si chiar bunici. Anual rulam peste 400 de copii, majoritatea sunt fetite, multe vin de la 3,5 ani, parintii ii aduc sa le testeze inclinatiile, sa faca sport, sa se distreze, iar noi, pe parcurs, ii incercam, ne edificam, vedem daca au potential, capacitate de efort, talent, ureche muzicala, conteaza foarte mult sa intelegi muzica, ritmurile. Este nevoie si de talent, ca in orice sport, de acea indemânare de a dansa. In scoli nu prea se mai face sport, cum faceam noi, de aceea gasesti foarte greu noi talente, copii care sa fie constienti de capacitatile lor, de inclinatiile lor, in functie de structura psihico-motorie, emotionala. Pentru a practica acest sport la nivel profesionist este nevoie de rezistenta, pasiune, vointa, ureche muzicala si…putin talent, la care adaugam foarte multa munca. Este mai multa munca decât talent. Vedeti ca revin mereu la aceste caracteristici.
Dansul este o modalitate de relaxare si socializare
– La clubul pe care il conduceti, imi spuneati, vin copii de la trei ani, tineri, maturi, care intra in categoria amatori. Câti dintre acestia ramân sa faca performanta?
– La un calcul simplu, luând situatia pe ultimii ani, din 100 de “amatori” ramân pentru performanta cel mult 10, care vor si pot. Este un procent bun. Daca tot vorbim de amatori, indiferent de vârsta, acestia vin pentru distractie, pentru socializare, pentru a invata cum sa danseze la o petrecere, la o nunta, un botez, intr-un club. Danseaza pentru ei. In aceste vremuri dominate de probleme materiale, de cenusiul cotidian, dansul este o modalitate de relaxare, un loc unde oamenii pot socializa. Ne distram, nu conteaza foarte mult tehnica, ci doar miscarea.
– In timpul predocumentarii pentru intâlnirea cu dumneavoastra, am intrat pe mai multe site-uri ale unor cluburi si am vazut ca aproape toate au in program si “dansul mirilor”, pregatirea lor pentru cel mai important dans din viata lor…
– Avem foarte, foarte multe cereri. In ultimii ani, lumea ia in serios acest lucru, mai ales ca in cluburi danseaza altceva. Vin si, pe an ce trece, ne cer coregrafii din ce in ce mai complicate, vor mai mult, mai artistic. Sunt perechi care pornesc de la zero, habar n-au sa danseze un vals, un tangou, iar noi, in orele pe care le petrec in club, trebuie sa-i pregatim, astfel ca in acele 5-10 minute sa se prezinte exceptional, foarte bine, in fata celor care ii privesc. Vin cu atâta emotie, cu sfiala, am avut perechi care mi-au spus ca au mai mari emotii pentru acel dans, decât pentru intreaga nunta, vor ca primul lor dans sa le ramâna in amintire, in amintirea celor pe care i-au invitat la marea lor sarbatoare, la marea lor bucurie. Am vazut ca sunt perechi care nu vor doar valsul sau tangoul, vor sa invete mai multe dansuri, colaje de melodii si dansuri din anii ’80, dar si moderne. Incepe sa le placa si pe multi i-am regasit pe parchet si dupa nunta, veneau sa se distreze, sa invete, sa se simta bine. Un impact foarte mare l-a avut si emisinea aceea “Dansez pentru tine”, copii si tineri vin pentru a face performanta.
– Un minut, un minut si jumatate este timpul de glorie sau esec al unei perechi intr-un concurs, un efort fizic foarte mare, o concentrare extraordinara, si totul cu zâmbetul pe buze.
– Chiar daca nu se observa, nu-i usor sa dansezi la acel nivel, acel minut echivaleaza cu alergatul distantei de 200 de metri, in mare viteza. Este un consum energetic foarte mare, dansatorii pun la treaba tot corpul, toti muschii, lucram la nivel aerob, rapid si cu o intensitate mare, cu accent pe fibra alba, de viteza. Viteza, rezistenta si indemânare. Lumea nu stie ca pentru un singur pas, noi punem in practica munca din zeci de ore. Se spune, s-a calculat ca, pentru un pas, ca sa iasa foarte bine, este necesar o munca de 10.000 de ore. Este stabilit stiintific. Inseamna ani, de aceea copilul incepe de mic, lucreaza tot timpul pentru a se putea gândi la o medalie de aur.
– Nu este loc de improvizatie?
– Putin, foarte putin. Se calculeaza secunda cu secunda fiecare pas, care trebuie sa se suprapuna cu fiecare nota muzicala. Dupa ce am repetat fiecare secunda, fiecare milisecunda, dupa aceea lucram la interpretarea artistica, expresivitate faciala, a bratelor, a corpului. Asta face diferenta la cel mai mare nivel. Ca si la gimnastica, la dans sportiv vin copiii din ce in ce mai mici, dispusi sa invete, dispusi la efort, sunt copii foarte talentati, care au dansul in sânge cum se spune. De acolo se nasc marii campioni.
10.000 de ore de antrenament pentru o medalie
– Vorbeam cu colegul nostru Florin Stefanescu, dansator la clubul ADAMAS, despre costuri, cheltuieli, ale clubului, ale sportivilor. Surprinzator, este un sport care are nevoie de multi bani pentru a ajunge la performanta.
– Sunt costuri foarte mari, de aceea avem mereu nevoie de sprijinul sponsorilor, uneori al familiilor, al comunitatii. Mereu umblam dupa bani, fiind un club privat, un ONG, nu beneficiem de sprijinul material al administratiei locale. Avem nevoie de bani pentru chirii, pentru plata unor utilitati, pentru deplasari, cazare, masa pentru sportivi, suplimente pentru hrana, regie, costumatii. Costumatia sportivilor cade in sarcina lor, a parintilor, in afara de cele folosite la spectacole, la show-uri. O costumatie pentru un concurs de anvergura poate sa ajunga la mii de euro, rochii, pantofi, accesorii, la care adaugam coafura, bronz, machiaj etc. La asemenea nivel toti suntem foarte buni si, normal, in arbitraj conteaza fiecare amanunt, pe lânga criteriile de care am vorbit, care pot face diferenta. Aceeasi situatie este si la baieti, un frac, achizitionat din Italia, poate ajunge la 2000 de euro. In tara, sunt putine case de moda care confectioneaza asemenea piese din recuzita sportivilor de dans sportiv. Pentru copii, mai bine se descurca mamicile, care uneori ne surprind cu imaginatia si calitatea costumelor. Putini stiu, cunosc, ceea ce se intâmpla inainte de concurs, spectatorul, arbitrii privesc, apreciaza doar ceea ce vad in spectacol: gratie, stil, eleganta, forta, talent, tehnica, stiinta (biomecanica), sincronizare perfecta, la milisecunda, la milimetri, costume, look, ritm, muzica, toate aceste inseamna dans sportiv. Sunt zece dansuri, zece stiluri, mii de concurenti.
– Aveti o idee câti sportivi sunt in tara la ora actuala?
– Afiliati la cluburi si la FRDS sunt, in România, peste 10.000 de sportivi, suntem multi, suntem buni, suntem frumosi. Spectatorii vin la competitiile noastre in numar din ce in ce mare. Pentnru a fi cunoscut, pentru a vedea nivelul unde se afla, sportivul trebuie sa danseze, sa participe la cât mai multe competitii, locale, nationale si internationale. Numai anul trecut, clubul nostru a participat la peste 30 de competitii, va dati seama de efort, de stres – stresul este foarte mare intr-o competitie – de cheltuieli. Exista, ca in orice sport, pericolul de accidente, cadere psihica, probleme de sanatate.
Spectacolul si aplauzele sunt satisfactiile unui sportiv
– Spuneati ca Clubul ADAMAS a luat fiinta de doar cinci ani, multe perechi danseaza de mai multi ani impreuna, au crescut in club. Am vorbit de câteva perechi laureate la concursuri, va rog sa mai nominalizati si altele.
– Nu avem spatiu pentru toti, insa Vlad Popovici cu Bianca Arsenie (locul I si locul II la Braila), care au trecut anul acesta la categoria 16-35 de ani, Luca Tutuianu cu Denisa Scripcaru, Florin Stefanescu cu Adriana …., la seniori, cu rezultate foarte bune, acum vor merge la o competitie la Piatra Neamt, Miron Stefan cu Mihaela Manole, Bâlas Adrian cu Bianca Ciuche, Teodoru Matei cu Maria Miron, Gabriel Chiperperechi micute, insa au inceput sa creasca calitativ, sa capete experienta, astfel ca ne reprezinta cu brio in competitii.
– Clubul are deja istorie, spuneti-mi cel mai emotionant moment din activitatea dumneavoastra de manager, antrenor si dansator pe care l-ati trait alaturi de sportivii din club.
– Cel mai frumos si emotionant moment pe care l-am trait eu, ca antrenor principal, alaturi de Camelia Ciocan, partenera mea, dar si antrenor, Marian Haidau si Elena Tanasa (sora mea) preparator fizic, un sportiv foarte bun, talentat, a fost primul concurs organizat de clubul nostru, dupa ani de selectie, de munca, dar nu pot sa uit nici spectacolul pregatit si organizat de Craciun, anul trecut, un spectacol de patru ore, la Teatrul de Vara, cu tema Hery Potter. Au dansat, au cântat peste 50 de perechi, incepând cu cele foarte mici, pâna la seniori. A fost extraordinar, publicul a fost generos, cald, entuziasmat. Am dansat si la Teatrul “Bacovia”, la Casa de Cultura, in scoli, in gradinite, in spatii deschise. Acestea sunt bucuriile, satisfactiile unui sportiv, ale antrenorilor, ale parintilor: spectacolul si aplauzele. In Bacau, dansul sportiv a devenit un fenomen, aici activeaza trei cluburi de dans sportiv – Fiesta, Autentic si Adamas, fiecare cu dansatorii lor, cu rezultate de prestigiu, competitii proprii. Colaboram foarte bine, copiii sunt prieteni, dar si mândri de clubul unde activeaza, de rezultatele obtinute. In fond, toti reprezentam orasul, judetul, acolo unde mergem, iar cupele, medaliile sunt ale intregii comunitati.
