Alina Neagu este actriță a Secției de Animație a Teatrului Municipal ”Bacovia”, profesor de teatru la Teatru Fain și își împarte timpul liber între proiecte de teatru independent și sala de fitness. În prezent, se pregătește pentru cel mai frumos rol din viața ei: rolul de mămică. Micii jurnaliști de la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău i-au luat un interviu în care i-au adresat fără rețineri cele mai năstrușnice întrebări.
”Teatrul e oglinda societății”
Anais – Maria Blejușcă (clasa a II-a): De ce îți place teatrul?
Alina Neagu: Pentru că sunt o fire ludică și îmi place să mă dau în spectacol. Și cel mai bine este să te dai în spectacol pe scenă, nu în public.
Anais- Maria Blejușcă: De câți ani joci teatru?
Alina Neagu: Am cochetat de prin liceu cu teatrul, am dat admitere la facultate și cred că… in jur de 20 de ani, cam așa.
Anais – Maria Blejușcă: Ce ai face daca nu te-ai fi făcut actriță?
Alina Neagu: Cred că educatoare și spun și de ce: pentru că este tot o formă de a te juca, te joci cu copii, organizezi spectacole, aș lucra cu copii de grădiniță, pentru că sunt foarte sinceri și nu au jenă de a se juca sau să-și spună sentimentele.
Anais – Maria Blejușcă: De ce este important să învețe copiii textele de teatru?
Alina Neagu: Pentru a fi siguri pe scenă! Noi trebuie să respectăm autorul, dacă e altă temă, adică tema teatrului de improvizație, da, pot să nu învețe textele.
Anais – Maria Blejușcă: Care este importanța teatrului?
Alina Neagu: Teatrul e oglinda societății! Actorii, de obicei, au un spirit critic, sunt un pic cârcotași și se manifestă pe scenă. În teatru, suntem mai aproape de oameni.
Anais – Maria Blejușcă: Ce nu-ți place la munca de teatru?
Alina Neagu: Când se suspendă spectacolele, cum a fost în pandemie, când a trebuit să stau acasă și nu mai aveam contact cu publicul. Aia a fost pentru mine ceva ce nu mi-a placut. Restul a fost un curs normal.
Anais – Maria Blejușcă: Ce-ți place să faci zilnic?
Alina Neagu: Să fac antrenamente de sală, să repet, să mă joc, să mă plimb. Sunt lucruri care țin de o igienă a actorului, cum s-ar zice.
”Îmi place să fiu singură pe scenă”
Sofia – Maria Bontaș: Ce faci dacă un copil de la cursul tău de teatru nu respectă regulile?
Alina Neagu: Păi fără disciplină nu se poate face teatru și, atunci, punem limite și discutăm cu părinții și nu mai colaborăm.
Sofia – Maria Bontaș: Ce ai face dacă un copil nu învață rolurile?
Alina Neagu: Dacă nu învață, depinde de ce motiv are, poate să fie și o scuză, că a fost bolnav sau a lipsit, a plecat din localitate, dar îl chem la ore suplimentare de multe ori, dacă e un spectacol de sfărșit de an sau un concurs.
Sofia – Maria Bontaș: Ce vrei să faci în viitor?
Alina Neagu: În viitor, vreau să-mi iau un pic de pauză, mă pregătesc de un alt rol, rolul de mămică, dar nu cred că voi sta foarte mult acolo, pe rol, adică o să continui tot cu teatrul, vreun spectacol nou, poate un one woman show, pentru că îmi place să fiu singură pe scenă, acolo ori îmi iau aplauzele toate ori mă fac de râs, fiindcă nu am colegi care să mă susțină.
Sofia – Maria Bontaș: Cum procedezi pentru a-i invăța pe copii teatru?
Alina Neagu: Întâi începem cu partea de dicție, o rostire este foarte importantă, apoi, jocuri, improvizații și ușor, ușor, adaptez textele în funcție de copil, de disponibilitățile lui.
Sofia – Maria Bontaș: În ce piese de teatru joci la Teatrul Municipal ”Bacovia”?
Alina Neagu: Cel mai recent spectacol pe care l-am ajucat a fost ”Cenușăreasa”, un spectacol muzical, regizat de regizorul Attila Vizauer, care are și emisiunea ”Vorba de cultură”, la Radio România Cultural. Iar pana la finalul stagiunii mă mai puteți vedea în ”Aladin” și în ”Scufița roșie”. Am intrat în luna a șaptea de sarcină, și în iulie am premieră: un băiețel. J
Sofia – Maria Bontaș: Dacă ai putea crea o piesă de teatru care ar fi?
Alina Neagu: În acest moment, mă gândesc la ”Mary Poppins”, pentru că am copii isteți la curs și cu aptitudine pe canto.
Sofia – Maria Bontaș: În clasa ta de teatru de ce există reguli?
Alina Neagu: Păi, ar fi haos fără reguli, la cum sunt copiii, dacă le dau mână liberă, e clar că nu ne mai înțelegem, fiecare e șeful și o să fie ca într-o junglă, deci trebuie să existe reguli.
”Îmi place să plantez in inima copiilor profesia de actor”
Teodora Hazaparu (clasa a II-a): De ce îți place să fii actriță ?
Alina Neagu: Pentru că îmi place să mă joc, îmi place să joc toate personajele, meserii diferite, da, am un spirit ludic.
Teodora Hazaparu: Ce îți place cel mai mult la teatru?
Alina Neagu: Când e premieră, pentru că ai palpitații și vrei reacțiile publicului imediat, la cald.
Teodora Hazaparu: Ce îți place cel mai mult să faci la orele de teatru?
Alina Neagu: Să descoperim personajele pe care lucrăm și exercițiile de improvizație, în care copiii încep să aibă libertatea imaginației, adică nu sunt constrânși de anumite reguli.
Teodora Hazaparu: De ai vrut să fii profesoară de teatru?
Alina Neagu: Pentru că nu mă simțeam implinită în meseria de actor, nu mai jucam așa de mult și am zis: „Hai, să schimb profesia!”, să fiu pedagog, pe partea artistică. Și pentru că îmi place să plantez in inima copiilor profesia asta de actor, să experimenteze și ei ce înseamnă să fii pe scenă și să se dezvolte foarte frumos. Teatrul este ca un curs de dezvoltare personală, cu aplicație.
Teodora Hazaparu: Ai dori să ai copii? De ce?
Alina Neagu: Da, e pe drum. Îmi doresc pentru că până acum m-am focusat mai mult pe partea artistică, credeam în glorie, premii și toate astea. Mi-am dat seama că am împlinit 40 de ani și fiind cu copiii la curs am zis că trebuie să am și eu un copil, pentru că am simțit că e un gol în viața mea.
Teodora Hazaparu: Care este lucrul tău preferat să-l faci în timpul liber?
Alina Neagu: Foarte multă mișcare. Antrenamente de forță, mai particip și la concursurile de fitness în timpul liber, când nu fac teatru.
”Am devenit actriță din ambiție”
Alexandra Ștefania Popa (clasa a II-a): Dacă te-ai lăsa de teatru, ce ai face?
Alina Neagu: Ori m-aș duce pe partea sportivă ori pe partea de pedagogie, și anume ori educatoare ori ateliere de teatru.
Alexandra Ștefania Popa: De ce ai decis sa devii actriță?
Alina Neagu: Am devenit actriță din ambiție. Pentru ca parinții au spus ca nu trebuie să fac teatru. Și eu am zis: “Lasă-mă să fac teatru, pentru că îmi place să fiu pe scenă!”
Alexandra Ștefania Popa: Care a fost cel mai bun spectacol pe care l-ai avut și de ce consideri asta?
Alina Neagu: Consider că cel mai bun spectacol al meu a fost ”Momo”, în regia lui Geo Balint. Dar nu aș putea să spun că e singurul cel mai bun spectacol. Îmi place și ‘Cenușareasa’, pentru că e un spectacol muzical, cu muzică de operă, adică e altceva, sunt două tipuri de spectacole diferite.
Alexandra Ștefania Popa: Ce faci dacă un copil de la cursul tău de teatru ar fi obraznic?
Alina Neagu: În astfel de situații, de multe ori sunt fermă, nu ridic tonul, că nu-mi place! Nici mie nu mi-ar plăcea să-mi zică cineva “Taci!”. Discutăm în particular, noi doi sau cu parinții, și tragem concluzii dacă rămâne la teatru sau pleacă.
Alexandra Ștefania Popa: Care e importanța teatrului?
Alina Neagu: Modelăm oamenii, sensibilizăm publicul, dăm emoție, înțelegem mai bine societatea, pe cei din jurul nostru. Actorul, de multe ori, studiază persoanele de pe stradă. Chiar dacă stau pe o băncuță, nu stau și ma uit că trece cineva pe lângă mine, în momentul acela analizez cum merge, cum vorbește, ce spune, ce trăire are și mă ajută pe rol.
Alexandra Ștefania Popa: Îți place să predai teatru copiilor, de ce?
Alina Neagu: Păi e cel mai frumos, pentru că ești înconjurat de energia copiilor sinceri, tineri și îți dă optimism, când eu eram căzută emoțional ei m-au ajutat pe mine să mă ridic și să mergem mai departe la un festival.
Alexandra Ștefania Popa: Ce ți se pare dificil în munca de profesor de teatru?
Alina Neagu: Să mă fac înțeleasă și să fiu foarte atentă la sentimentele copilului, să nu cumva să îi tai aripile.
”În zona artistică, trebuie să transformi copilul de lângă tine”
Ruxandra Elena Grădinaru (clasa a II-a): Cum te simți când predai?
Alina Neagu: De multe ori, emoționată, pentru că nicio zi nu seamănă cu cealaltă, iar ”să predai” e mult spus, pentru că în zona artistică, pe partea asta de educație vocațională, trebuie să transformi copilul de lângă tine, să te înțeleagă, să transmită emoția și să fim o echipă, când construim personajele și pregătim un spectacol.
Ruxandra Elena Grădinaru: Când ai simțit că ai avut succes?
Alina Neagu: Nu pot să zic ”success”. Bucurii! Bucurii am avut, când am fost în festivaluri și am jucat, când am avut premieră. Succesul, pentru mine, e trecător, e ceva care e trecut așa, pe o hârtiuță.
Ruxandra Elena Grădinaru: Ce înseamnă succesul pentru tine?
Alina Neagu: Asta spuneam, că nu prea înseamnă mare lucru, gloria, la un moment dat, o transformi în invidie și mai bine să nu o ai, mai bine să fii un om normal. Succesul e o etapă pe care o treci într-un CV și nimic mai mult.
Ruxandra Elena Grădinaru: Cum te simți când ești aplaudată?
Alina Neagu: Aaa!!! Aici e cea mai mare energie, pe care o primesc de la public, și înseamnă că mesajul a ajuns la public și mă simt bine!
Ruxandra Elena Grădinaru: Ai eșuat vreodată într-un spectacol? Ce ai făcut atunci?
Alina Neagu: Da, când eram răcită! Adică, nu neapărat răcită, am făcut alergie pe scenă, de la niște paie, și fiind alergică m-a luat strănutul, tusea, dar m-a salvat colegul, că a știut să ”mă mănânce” la timp și am ieșit din scenă.
Ruxandra Elena Grădinaru: Care a fost cea mai amuzantă piesă în care ai jucat? De ce?
Alina Neagu: Amuzantă? AAA… da! Îmi plăcea foarte mult să fac haz de necaz când jucam rolul ”Baba Safta”, rol dramatic, aveam 30 și un pic de ani și jucam rol de băbuță și aveam proteză și mă simțeam bine. Prima dată, am urât rolul, dar după aceea a început să-mi placă, pentru că era un rol caraghios, în care chiar mă simțeam bine.
Ruxandra Elena Grădinaru: Care este sportul tău preferat?
Alina Neagu: Sportul meu preferat este fitness, îmi place să ridic greutăți.
Ruxandra Elena Grădinaru: La ce te ajută sportul?
Alina Neagu: Păi, să ai o condiție fizică bună, să poți să ții păpușile, cănd le mânuiești în spectacol, să ai o respirație bună și un tonus bun, energie… Fără sănătate, nu poți să urci pe scenă.
Ruxandra Elena Grădinaru: Ce poți mânca înainte de spectacol? De ce?
Alina Neagu: Aaa! De multe ori, iaurt, chestii ușoare, fără ciocolată și chestii din astea, adică nah, cu două – trei ore înainte de spectacol nu se mănâncă nimic, că ai burta plină și te ia somnul. Secretul ar fi hidratarea, să bei apă!
Ruxandra Elena Grădinaru: Dacă ai putea alege în ce să joci, în ce fel de spectacol ai alege, cu marionete sau cu actorul la vedere? De ce?
Alina Neagu: Mi-ar plăcea să fie combinate, pentru că te stimulează și marionetele și păpușile și partea cu actorul, mi-ar plăcea să ridic un one woman show pe domeniul ăsta, dar trebuie să ai o condiție fizică excelentă ca să faci față efortului respectiv.
”Teatrul e frumos când vezi rezultatul final, dar laboratorul e cam greoi”
Iannis – Tudor Vlasie (clasa a III-a): Ce vă place cel mai mult să faceți ca actriță?
Alina Neagu: Să mă joc, să primesc roluri. Dacă nu ai roluri, degeaba ești actriță!
Iannis – Tudor Vlasie: Care este personajul preferat pe care l-ați jucat?
Alina Neagu: ”Omul cenușiu”, din ”Momo”. Era un rol de compoziție și de asta mi-a plăcut. Și mi-a plăcut și Dandine, din „Cenușăreasa”. Roluri negative. Sunt specialistă pe roluri negative.
Iannis – Tudor Vlasie: Care este personajul care nu v-a plăcut să fiți într-o piesă? De ce?
Alina Neagu: Nu mi-a plăcut, la început,”Baba Safta”, pe rol dramatic, apoi ”Iepurașul Țupa-Țup”, din „Scufița roșie”, pentru că era un rol de figurație și am zis: ”De ce m-a băgat pe mine de umplutură?”, dar regizorul a știut cum să îmbrace acel personaj, mi-a făcut o muzică extraordinară și a început să fie, din antipatie, plăcere. Și la fel a fost și „Baba Safta”, îmi era antipatic și a început să fie un joc fain!
Iannis – Tudor Vlasie: Ați făcut vreodată o piesă de teatru cu elevi dumneavoastră?
Alina Neagu: Am făcut multe piese de teatru cu elevii de la cursul de teatru, am mers și cu ei la festival, ”Magazinul cu jucării” – super premiat, pe la mai multe festivaluri, cu o gașcă foarte faină. Am avut și text scris la comandă, Valentin Braniște, actor al Teatrului Municipal ”Bacovia”, a scris textul „În țara cadourilor”, cu aluzie la tot ce am pățit noi în situația de pandemie, când nu puteam să ne îmbrățișăm bunicii, să primim cadouri!
Iannis – Tudor Vlasie: Ați întâlnit un profesor de teatru în altă țară?
Alina Neagu: Am întâlnit profesori, pentru că am avut experiența de a ieși în afară, chiar și profesor român stabilit în Canada; într-un fel, ei m-au format, pentru că în meseria asta ”se fură” niște chestii tehnice, actoricești, pe care la rândul meu le voi transmite copiilor la curs.
Iannis – Tudor Vlasie: Cunoașteți alți profesori de teatru în Bacău? Ce ați învățat de la ei?
Alina Neagu: În Bacău am mai întâlnit profesori, unii dintre ei sunt colegi de-ai mei sau chiar și soțul meu este profesor de teatru, el se ocupă mai mult cu adulții și cu adolescenții. Am învățat unii de la alții, prin schimb de experiență, despre cum te poți face, ca profesor, înțeles la curs. Poți să ai un text extraordinar, dacă nu ai metoda pedagogică, de multe ori copiii abandonează cursul pentru că teatrul e frumos când vezi rezultatul final, dar laboratorul e cam greoi!
Iannis – Tudor Vlasie: Vă place dansul? Ce hobby-uri aveți?
Alina Neagu: Îmi place să dansez, îmi place foarte mult să cânt și să fac fitness de performanță, mă duc la sala de forță cum m-aș duce la joacă! Îmi place, de asemenea, să cresc cățeluși, am avut doi câini din rasa Amstaff, Cola și Flex. Din păcate, Flex ne-a părăsit la 17 ani, în martie anul acesta.
”Obraznicii sunt preferații mei”
Lavinia – Elena Damian (clasa a III-a): Care credeți că a fost primul succes al dumneavoastră?
Alina Neagu: Primul meu succes? Că am intrat la Facultatea de Teatru, pentru că nu mă așteptam că o să intru așa de ușor. Apoi, când am fost angajată ca actriță. În perioada în care am terminat facultatea de teatru, erau blocate posturile în țară, pe teatru, și singurul teatru care mai făcea angajări a fost Teatrul Municipal ”Bacovia” din Bacău. Pentru mine a fost un succes câ am ajuns angajată într-o instituție de stat.
Lavinia – Elena Damian: Care credeți că a fost primul eșec al dumneavoastră?
Alina Neagu: Am fost mai multe obstacole, dar nu chiar în partea asta de tragic, situații când m-am accidentat și am stat pe tușă, acelea au fost considerate de mine un ”eșec”. Dar fiind o fire care se automotivează, am făcut fizioterapie, mi-am revenit și am urcat pe scenă. Pentru că teatrul a ajuns să fie, în momentul respectiv, un fel de analgezic. Nu urc pe scenă, îmi este rău.
Lavinia – Elena Damian: Vă place să fiți profesoară? De ce?
Alina Neagu: Da, îmi place, e foarte fain. Îmi place pentru că am descoperit tineri talentați sau când realizez că unii copii, care erau foarte timizi și nu aveau încredere, au depășit bariera asta de trac, timiditate și au ajuns să fie adevărați performeri, cu încredere și stimă de sine ridicate. Sunt înconjurată de energie tinerească și mă simt și eu un copil printre ei.
Lavinia – Elena Damian: Cum este copilul ideal pentru teatru? De ce?
Alina Neagu: Ideal este să vorbească, să fie jovial. Obraznicii sunt preferații mei, pentru că un copil nu e neapărat obraznic, ci nu și-a găsit calea ca să fie temperat. Iar în teatru, dacă te-ai manifestat pe scândură cu toți nervii ăia și i-ai descărcat, în viața reală vei fi un copil blând. Este un fel de îmblânzire. Dar și copiii timizi sunt o provocare, pentru că trebuie să fiu atentă să nu cumva să apăs niște butoane în care îl fac să nu mai vină deloc la teatru. Grijă de pedagogie. Asta e.
Lavinia – Elena Damian: Ce îți place la stilul tău de viață?
Alina Neagu: La stilul meu de viață? Păi îmi place că sunt matinală. Îmi place că meseria asta mă ține în formă și nu îmi dă voie să îmbătrânesc. Adică să ai grijă de fizic, de sănătate, de alimentație și, fiind matinală, îmi place foarte mult să călătoresc, să nu stau locului. De asta mi-am ales și actoria. Adică noi nu jucăm numai în Teatrul ”Bacovia”, jucăm și în deplasări.
Lavinia – Elena Damian (clasa a III-a): Vă mulțumiți cu ceea ce aveți?
Alina Neagu: Momentan, da. Sunt ok, este bine. Tot ce mi-am dorit s-a îndeplinit. Și poate în viitor o să fie și mai multe chestii.
”Eram un copil – stress”
Amalia Balint (clasa a II-a): Ți-ai dori să ai mai mulți copii în grupă la cursul de teatru?
Alina Neagu: Depinde în ce zi. Mai mult de 10 copii nu e indicat să ai în grupă, pentru că nu ai timp să lucrezi cu toți. Dacă mai vin, probabil că aș face o grupă într-o altă zi.
Amalia Balint: Te-ai simțit rușinoasă în prima zi de curs cu noi?
Alina Neagu: Nu, nu n-aveam de ce să îmi fie rușine, din contra, am simțit bucurie că v-am găsit.
Amalia Balint: Ți-ai dorit să faci teatru de când erai mică?
Alina Neagu: Da, eu când eram mică spuneam că mă fac ”acriță”, nu știam, nu aveam o rostire bună, și când mă duceam la grădiniță spuneam că numai proștii spun o poezie și că eu mai vreau încă una, eram un copil – stres.
Amalia Balint: Când o să ai copil o să mai faci cu noi teatru?
Alina Neagu: Cu siguranță! Copilul are viața lui și eu am viața mea și trebuie să ne ordonăm. Dacă avem timp poate va fi ”mascota” clubului.
Amalia Balint: Păi și atunci cu cine îl lași acasă?
Alina Neagu: Nu o să îl las acasă, o să îl iau la curs și o să îl las într-o sală de odihnă.
”Am un spirit ludic”
Maria Șoșu (clasa a II-a): Cum decurge o zi la teatru când aveți un spectacol?
Alina Neagu: Păi o să spun cum decurge o zi pentru mine! Dimineața mă trezesc, mă duc la antrenament, la sală, îmi încălzesc corpul, îmi mai antrenez corpul, pe urmă rostirea pe care trebuie s-o faci, ajungi la cabină, te schimbi în costum și pe urmă ”te dai în spectacol”.
Maria Șoșu: Câte spectacole ai avut până acum?
Alina Neagu: Nu le-am numărat, dar sunt multe, din 2010 și până acum.
Maria Șoșu: De ce nu vrei să te lași de teatru?
Alina Neagu: Pentru că din meseria de actor nu ieși niciodată la pensie. Pot să fiu babuță și să joc roluri de băbuțe. Ești veșnic pe scenă, dacă te ține sănătatea. Legislația te scoate la pensie, dar tu nu trebuie să te oprești doar la legislație. Poti să faci și teatru independent. Eu mai colaborez și cu Teatrul de Kartier, unde am spectacole independente.
Interviu realizat de Anais – Maria Blejușcă (clasa a II-a), Sofia – Maria Bontaș (clasa a II-a), Teodora Hazaparu (clasa a II-a), Alexandra Ștefania Popa (clasa a II-a), Ruxandra Elena Grădinaru (clasa a II-a), Iannis – Tudor Vlasie (clasa a III-a), Lavinia – Elena Damian (clasa a III-a), Amalia Balint (clasa a II-a) și Maria Șoșu (clasa a II-a)
Prof. coord. Laura Huiban
