Accent: Indignarea cu rost

Este cât se poate de reconfortant, intr-un timp numit de unii era vidului, sa citesti carti despre speranta. O astfel de carte este si cea care a facut multe valuri in Occident, Indignez-vous de Stephane Hessel, un autor nonagenar cu o biografie iesita din comun. Aflu despre el ca a trai periculos, fiind membru al Rezistentei franceze, ca a suportat torturi de nedescris, capturat fiind de Gestapo, ca a fost in lagar, evadând spectaculos, in fine, ca a avut multe experiente limita intr-o viata foarte lunga. Acum la 93 de ani, el declara ca toata existenta lui a fost marcata de indignare, intelegând prin aceasta o neabdicare de la demnitatea umana. A nu se confunda, asadar, indignarea de care vorbeste Hessel, cu iesirile nervoase ale unora si altora, cu diverse miscari anarhice, cu gesturi tâfnoase, gratuite. Intr-o lume complexa, mai spune autorul bestseller-ului amintit, motivele de indignare sunt mai putin clare dar, cu siguranta, ele exista din plin, si nu trebuie decât "sa le privesti atent, sa le cauti". Hessel are un sfat, in acest sens, pentru tineri, indemnându-i sa caute aceste motive de indignare, opunându-se astfel indiferentei, dezagregarii vietii, oboselii sterilizante, crizei de sens care bântuie in lumea contemporana. "Va doresc tuturor, fiecaruia dintre voi, sa aveti un motiv de indignare. Este un lucru pretios". E adevarat ca el nu ofera si solutii, drept pentru care a stârnit numeroase reactii din partea celor care asteapta masuri concrete de rezolvare a situatiilor critice din societate, si care s-au manifestat zgomotos impotriva cartii lui si a sfaturilor impartite cu generozitate. Dar Hessel nici nu si-a propus altceva decât sa atraga atentia asupra unor grave aspecte si a unor disfunctii ale societatilor actuale, orientate preponderent spre consumism. Ca si alti autori, el vorbeste despre pericolele mondializarii si despre lipsa de viziune a politicienilor. Si insista asupra faptului ca valorile locale, diferentele sunt esentiale, ca fara ele se pierde calitatea vietii. E bine, asadar, sa ne indignam cu sens, sa regasim rostul, autenticitatea existentei noastre atât de afectate de goana dupa bani, dupa bunastare, in dauna implinirilor pe plan profund uman. Impliniri care presupun iubire, relatii de prietenie, sentimentul ca apartinem unei comunitati fata de care avem si datorii, raspunderi. In fine, cea mai importanta idee a cartii despre care am vorbit mi se pare aceea ca indignarea cu rost (dar si cu masura) este benefica, pozitiva, ea deschizând calea sperantei intr-o lume pe care o putem schimba in avantajul nostru. Iar prilejuri de indignare, motive gasim la tot pasul in realitatea româneasca, uitati-va numai la ce se petrece zilele acestea pe scena politica. Totul e sa le si folosim, iesind din pasivitate, din indiferenta.
Carmen Mihalache