Acasa inseamna „Siberia”

O viata de greutati, un apartament inghetat si o mama luptatoare

Ramona deschide larg usa apartamentului sau si, mereu zambitoare, ne invita in bucatarie. „Ar trebui sa stam in sufragerie, dar acolo avem propria noastra Siberie. De cum se lasa frigul, in casa temperatura este mai scazuta decat afara.” In apartamentul inghetat, Ramona creste singura trei copii. Bolile lor, dorintele si nevoile lor ii ocupa tot timpul, toata viata. Pana acum a invins toate greutatile. Doar cu iarna nu poate lupta.

De fapt, tot apartamentul este un congelator, cu exceptia micului dormitor in care, pe un pat supraetajat, doarme toata familia. Dupa cateva minute in care am inghetat in bucatarie, Ramona ne explica: „Sub apartament avem buncarul, un adapost pentru situatii de urgenta. Este neincalzit. La fel si apartamentul de deasupra noastra. Mai avem doi pereti exteriori si nicio sursa de caldura.” Centrala blocului este stricata de cativa ani, dar nici inainte nu era de mare folos, deoarece se sista gazul din cauza rau-platnicilor. Cu timpul, aproape toti vecinii si-au dotat locuintele cu cetrale termice individuale. Si Ramona a incercat sa stranga bani, dar nu a reusit sa economiseasca decat o suma mica de tot.

Mainile si gandurile nu cunosc odihna

Mama a trei copii, divortata de un sot care a ales un alt drum, Ramona munceste din toate puterile pentru ca familia sa se mentina pe linia de plutire. Incearca sa le ofere celor mici un trai decent, iar lupta ei se vede oriunde arunci privirea in apartament: de la peretii zugraviti cu mana ei in fiecare an, in batalia cu mucegaiul care pare sa o invinga din nou, la scaunele tapitate cu piele dintr-o fusta de la second-hand. „Tot ce se vede in casa este cumparat din munca mea sau facut cu mana mea. Sunt sanatoasa si nu dau inapoi usor. Am o masina de cusut care ma ajuta sa lucrez pentru casa si chiar sa mai fac un banut. Fac menaj la alte case, orice este nevoie pentru a pune copiilor hrana pe masa si a-i tine in scoala.” De mai mult, insa, nu ajunge. Ramona are o fetita de 11 ani, care studiaza vioara. „Toata lumea imi reprosa ca nu o ajut sa-si valorifice talentul. Este un efort enorm pentru noi, dar trebuie sa o facem. Imi vad fetita fericita, hotarata sa-si urmeze pasiunea, si atunci uit de greutatile vietii.” Si acestea nu sunt putine.

O lupta castigata

Mijlociul familiei a fost diagnosticat in urma cu 5 ani cu retard si elemente de autism. Mama nu s-a dat batuta, desi cazul lui Sebastian parea fara speranta specialistilor. ”Nu comunica deloc. Nu ne privea in ochi. Repeta parca la nesfarsit aceleasi miscari: inchidea si deschidea usi, tragea de fire nevazute. Era inspaimantator. L-am dus la Betania, la centrul de zi. Personalul de acolo mi-a spus ca nu poate face minuni, dar au facut. Progresele au fost uriase.” Baiatul are acum 9 ani, vorbeste si este in clasa intai. Talentat la desen, a castigat chiar premiul III pe tara la un concurs de creatie plastica. „Un copil cu boala lui este ca un magician care scoate iepurasul din palarie. Cand nu te astepti te uimeste. Sebastian, care nu scotea un cuvant acum cativa ani, m-a invatat sa setez televizorul si sa lucrez pe computer.” Baiatul, „pictat” de varsatul de vant, isi asculta mama si o soarbe din ochi.

Centrala, prea scumpa pentru veniturile familiei

Cea mai mare problema a familiei ramane frigul din apartament. Incalzirea micutului dormitor consuma jumatate din venitul lunar al familiei. Fiecare baie este un test de rezistenta pentru copii si o cursa contra cronometru pentru mama. „Ii spal in baia inghetata, ii infofolesc, se usuca in dormitor, eu fug la bucatarie sa le fac ceaiuri fierbinti. Mereu se imbolnavesc. Ma stie tot Spitalul de Pediatrie. Cel mic are astm, iar daca va sta inca o iarna in frig risca sa ramana cu aceasta boala toata viata. O centrala ne-ar scapa de chin. Am muncit in vara, am incercat sa strang bani, dar suma economisita este departe de cat ne-ar trebui. Urasc sa cer, prefer sa gasesc singura solutii, dar aceasta problema ma depaseste. Nu vreau sa fim vazuti ca muritori de foame. Nu suntem. Toata vara am muncit cu copiii si am pus cate ceva la camara. Centrala, insa, este prea mult pentru noi.” Ramona nu cere de pomana. Ar vrea doar o mana de ajutor si posibilitatea de plati centrala termica in rate. Cine doreste sa ofere acestor copii niste sarbatori calde dupa ani de chin intre peretii inghetati o poate contacta pe Ramona la numarul de telefon 0752809897.
Doina Mincu