Am fost de față la o adunare cetățenească în care mai marii unei comunități cereau oamenilor să aprecieze dacă un ins propus într-o anume funcție de conducere ar fi vrednic. S-au debitat multe, iar un uncheș din ultimul rând al sălii a cerut și el cuvântul: „Eu nu am de spus decât că sunt om care a făcut războiul. Dar iată-mă aici viu și asta se datorează numai comandanților mei de atunci, care au știut cum să ne slujească!”.
Ne-a ferit Dumnezeu, până acum, de război, dar iată cum pericolul s-a apropiat de noi. Războiul pare să ajungă și la malul Nistrului, fluviul care are și maluri românești. Iar eu mă gândesc mereu dacă am avea comandanți „care să ne slujească” așa cum se cuvine.
În limba română, verbul „a sluji” are câteva zeci de definiții și înțelesuri. Una spune că a sluji înseamnă a activa într-o funcție publică, alta că faci serviciul militar. Poți sluji un om sau o castă, dar mai nobil e să slujești unui scop măreț. În plan religios înseamnă a te supune divinității, a te închina, a îndeplini solemn ritualurile prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și pentru sărbători religioase.
Aici se cuvine să amintesc pilda trimisă nouă, ca în fiecare zi, de părintele Bârgăoanu, protopopul de Onești, pilda Sfântului Ioan Colov din Pateric. În tinerețea lui – aflăm -, sfântul s-a dus ucenic la avva Siluan, care i-a cerut ascultare. Avva i-a dat un băț uscat și l-a îndemnat să-l înfigă în nisip și să-l ude până va face roade. Ucenicul s-a supus întocmai. S-a nevoit așa vreo trei ani, s-a și îndoit de justețea ordinului, dar nu s-a oprit. Râdeau mulți de truda lui. Dar, după trei ani Dumnezeu a făcut lemnul acela să rodească.
Morala: iată ce minuni a făcut ascultarea! Tu i-ai slujit Domnului, iar El ți-a slujit ție. Părintele Cleopa judeca așa: „Trebuie să mor pentru Hristos. A spus să fac așa, așa fac! Nu mă privește pe mine! Eu sunt în ascultare. Dacă voi ieși bine, bine! Dacă voi ieși rău, eu sunt păcătos.
Eu îmi fac datoria! Știe Dumnezeu pentru ce a ieșit rău”. Pentru că nu răspunzi tu, răspunde cel ce-a dat ascultarea. Aceea este ascultare, fără cârtire, fără răstire și fără a avea socoteală în mintea ta, că faci tu mai bine decât ți-a spus cel mai mare. Aceea este slujire.
