A privi către Hristos…

La timpul când, dac-ar fi să ne încredem tradiției, magii sunt plecați din ținuturile lor spre a putea împlini închinarea dinaintea Pruncului Mântuitor, în plină perioadă de postire, Betleemul ne cheamă să cugetăm la propriile limite umane. Și nu oricum, ci în freamăt de bună veste. Căci, suntem în prima Duminică de după Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătoare care, potrivit convingerii străbune, ne deschine ușa colindelor.
Nu întâmplător Biserica așterne dinaintea noastră un text cu totul viu. Cum Viu ne este Dumnezeu, Care Se lasă cuprins în cuvintele Evangheliei Sfântului Luca (18, 18-27). Cum minunat Se întrupează în mijlocul nostru, spre a ne scuti de a ajunge bolnavi în închipuirile noastre. Tânărul zilei, plin de ifosele zelului, care ținea poruncile, nu se prinde de faptul că Domnu-i stă la îndemână. Are un punct slab, oricâte porunci ar păzi: privește prea mult în jos… nu vede fața celui de lângă el. Este prea bogat ca să se vadă, nu ca să dăruiască. Nu înțelege că adevăratele renunțării nu țin de zel, ci de înțelegerea voii divine. Căci, Dumnezeu nu ne vrea corecți, cât vii. Pentru că Domnul știe cât de mult îngreunează urcușul duhovnicesc orice înrobire de jos, orice lucru neînsemnat. Se zice că un om oarecare a găsit cândva 100 de lei pe stradă. Din momentul acela nu și-a mai ridicat ochii din pământ. În 30 de ani a adunat vreo 15000 de nasturi, aproape 20000 de ace de siguranță și încă vreo câteva sute de lei, punând bănuț lângă bănuț, de 1, de 5, de 10 lei. Ajunsese într-o stare deplorabilă, mereu în căutare, mereu avid după ceva cât de neînsemnat. În tot timpul acesta a pierdut zâmbetul prietenilor, frumusețea copacilor, culorile cerului. Când s-a trezit,… era prea târziu!
Ne aflăm pe cale, mereu coborând spre țărmurile sărate ale acestei lumi. Lecția zilei este limpede. Dumnezeu a creat oamenii să fie iubiți, iar lucrurile să fie folosite. Să încercăm a ne deschide ochii minții și a înțelege faptul că astăzi, în pofida distanțării sociale, a-l vedea pe semenul tău, a-i prețui vederea, a-i fi aproape este Raiul. Postul Nașterii Domnului să fie unul în care să ne putem prețui chipurile, să le admirăm și ne strângem unii într-alții în rugăciune! Colind de izbăvire din moarte!
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu