Urcăm către Ierusalimul pătimirii, în duminica a cincea din Postul cel Mare al Paștelui, numită și a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Ultima din cele patruzeci de zile, care se termină în vinerea dinaintea sâmbetei Sfântului Lazăr.Spre a ne pironi și pecetlui întru bucuria înmiresmată a iubirii lui Dumnezeu. Dar și pentru a primi o lecție de curaj nădăjduitor, o dovadă vie a faptului că tandrețea umană, convertită în gesturi de credință și de smerenie, determină iertarea lui Dumnezeu. Al acelui mod, categoric divin, de a ne spune că suntem iubiți și importanți.
Sărbătorea zilei ne plasează între două pericope evanghelice, de la Marcu (10, 23-45) și Luca (7, 36-50), spre a ne oferi o lecție importantă: pentru a vibra la jertfa Mântuitorului și a redescoperi adevărata poftă de viață trebuie să ne ridicăm din amețealaraporturilor de putere și de dominație. A fost aceasta și tentația Apostolilor, de a se visa funcționari comozi ai unui Dumnezeu cumsecade. Este, de ce nu, și ispita noastră… de a specula pe seama unui Dumnezeu necunoscut, pe Care nu-L trăim și de Care puțin ne împărtășim. Un dumnezeu fals, de cele mai multe ori construit după mintea și rigorile noastre.
De aceea, sfatul care ne este pus la inimă, acum, în vreme de postire, tocmai pentru a înțelege fundamentul tainic al devenirii noastre, este slujirea efectivă, motivată de iubirea ce trebuie adusă semenului nostru. Cu cât iubim mai mult pe Dumnezeu prin rugăciune și pe semeni prin fapte, ajutându-i, cu atât suntem mai aproape de cinste. O slujire căreia cel mai mare și cel dintâi trebuie să-i fie mereu inițiator și model: „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 5, 13).
Altfel, postul devine o dietă ieftină. Cât de minunat se potrivește acestui tablou icoanavieții Sfintei Maria Egipteanca, femeia păcătoasă devenită simbol al căinței și al măreției conștiinței grațioase, capabilă de eliberarea din păcat și deîndreptare, care ne aminteștecă avemsuflet. Și de cât de mare poate fi puterea voinței șia credinței noastre. Dar și de mila lui Domnului, de nesfârșita Sa capacitate de iubire și de iertare. Să redescoperim, dar, pofta de viață în Hristos. Mai ales acum…
Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector școlar
