Vecinii de la nord de Tisa se revolta. De vreo luna. Nu e rau. Adica, ma rog, daca o fac, inseamna ca acolo sunt probleme. Sigur, nu sunt imbecil sa nu observ ca au destule motive sa iasa in strada. Imi amintesc, insa, ca, prin 2004, ucrainienii, un popor la fel de persecutat de-a lungul istoriei ca si noi, românii, s-au mai agitat odata.
Atunci erau in strada sustinatorii lui Viktor Iuscenko, contracandidatul la presedintie al lui Leonid Kucima. Au numit-o Revolutia Portocalie. Agitatia lor de-acum are cumva legatura cu recentele intentii anuntate de guvernarea de la Kiev adera la spatiul comunitar european.
Gest care a determinat Moscova sa decida trimiterea de rachete la granita tarilor baltice, limita de nord-est a UE. Mai mult, umbla vorba ca reprezentanti ai serviciilor speciale si ai politiei ruse au ajuns pe teritoriul ucrainean, „cu scopul de a schimba cursul evenimentelor”.
In fine, nu vreau sa insist prea mult pe scenariile de pe-acolo. Insa, uitându-ma la o fotografie facuta in aceste zile la Kiev, nu pot sa nu ma gândesc la acelasi moment petrecut, in urma cu 23 de ani la Timisoara si apoi in toata tara.
Intrebarea legitima care se naste este daca se va intâmpla la fel si la ei? Adica, va trebui sa moara vreo 1.000 de nevinovati, pentru ca la putere sa se catere tot oportunistii. Sa admitem ca, pâna la urma, revolutionarii din Ucraina vor reusi in actiunea lor, sa zicem, „ajutati” de cine trebuie. Ma intreb, din nou, daca dupa ce, ipotetic vorbind, vor deveni membri UE, ucrainienii isi vor vinde si ei Vestului resursele.
Adica vor permite ca strainii sa le i-a caimacul, devenind o piata de desfacere, o vaca de muls sau, mai rau, o groapa de gunoi in care restul europenilor sa trimita tot soiul de deseuri si produse pe care ai lor nici macar nu au curajul sa le priveasca, darmite sa le mai si consume. Sau vor avea soarta chinezilor care, desi si ei au sfârsit in bai de sânge, la reprimarea manifestatiilor din iunie 1989 din Piata Tiananmen, iata unde au ajuns.
Da mai, ar zice un cârcotas, dar a lor n-a fost ca a noastra. Nici revolutia, nici ce-a urmat dupa ea.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
