Onorabilul nostru colaborator, domnul profesor Ion Fercu, este mai intotdeauna pentru mine un exemplu de justa cântarire a realitatii, exprimata cu un fermecator cinism si argumentata seducator. Rareori am avut motive sa ma incontrez (macar in gând) cu domnia sa pe vreo problema, dar si când a fost sa fie… Ultimul prilej de respectuoasa contrazicere imi este oferit de editorialul “Ca vine Melitia. Si te ia”, aparut in cotidianul nostru in urma cu putine zile. Zice domnul Fercu acolo despre “deportari la Bug” si “securisti care aruncau in sinistre dube” fiinte nevinovate, referindu-se la elevii de la liceul bucurestean care au vrut sa treaca de Bacalaureat mituind profesorii. Problema existentei sau nu a documentelor legale care ar fi permis anchetarea micilor infami este una reala. Dar la fel de reala este grozavia pe care domnul profesor nu o vede, probabil, din prea multa dragoste pentru tânara generatie – acesti adolescenti (dimpreuna cu parintii lor) au deprinderi atât de periculoase pentru viitorul lor si al acestei tari incât chiar si fortarea unor audieri ar fi fost permisa. De ce nu? Doar nu i-ar fi aruncat nimeni in beciurile evocate de autor, discutiile cu procurorii i-ar fi facut sa inteleaga ca au luat-o câs in viata si trebuie foarte repede sa isi schimbe perceptia hâda despre ei si lumea din jur. Sunt convins ca si domnul Ion Fercu este inspaimântat de amploarea amoralitatii si imoralitatii ce domnesc in scoala de azi, cum la fel de sigur este ca doar masuri nemiloase pot vindeca. Motivatia (scuza?) cu salariile mici din invatamânt este, scuze, doar o eschiva relativ eleganta. Unde sunt sefii sindicatelor la care cadrele didactice cotizeaza luna de luna? Ii stie domnul profesor, asa cum ii stiu toti cei de la catedra – au batut palma cu toti politicienii de la putere, fara sa rezolve vreuna dintre problemele grave ale sistemului. Si totusi, acesti “lideri” sunt realesI de prea multa vreme si nimeni nu-i intreaba ce-au facut in functii. Cam seamana cu politicienii, nu-i asa domnule Fercu? Si apropos de revolta, parca pâna acum ceva (mai multi) ani se mai facea câte o greva prin scoli, si pentru salarii, dar si din motive mai… altruiste. De ce invatatorii si profesorii onesti si bine pregatiti suporta-indura-inchid ochii-intorc capul la porcariile pe care le fac ai lor colegi ticalositi? Oare, inainte de “asanarea legala” evocata de domnul Ion Fercu, nu ar trebui sa existe o asanare morala, inceputa – obligatoriu – din cancelarii?
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
