“A disparut respectul pentru cuvântul dat si pentru munca”

– interviu cu Marinel Mihai Todasca, presedinte al Forumului Democrat German, Filiala Bacau

– Sunteti presedinte al Forumului Democrat German, Filiala Bacau, insa dupa nume nu pareti a fi de etnie germana. Care este legatura dumneavoastra cu aceasta comunitate?

– Este un paradox, numele este acum românesc, mama mea era sasoaica din Bistrita, iar tatal meu descinde dintr-o familie de colonisti, adusi din zona Sudeta pe vremea Mariei Tereza. Am dovezi in sensul acesta si faptul ca in Dorna Candreni, de unde este tatal meu, numele Todasca este foarte raspândit, cred ca in cele doua sate, aproape 40 la suta dintre familii poarta numele de Todasca. Este un argument ca si-au pastrat identitatea, insa, de-a lungul timpului numele a fost grafiat cu caractere românesti, din Todasca, cu rezonante cehesti, in Todasca. Acest lucru s-a intâmplat si cu alte nume. Eu m-am nascut intr-o vreme foarte tulbure, nasul meu de botez, fratele vitreg al mamei, a fost ofiter in armata germana, ceea ce, in acele vremuri era ca piatra de moara in spate, nemtii din Transilvania, in anii ’50, au avut mult de suferit. De aceea spun ca numele meu este una, iar traditia familiei este alta, modul in care am fost crescut si educat este altceva. Am fost crescut de bunica mea sasoiaca, Sofia, care nu stia româneste. M-a invatat limba saseasca, iar româneste am invatat la gradinita. Acestea au fost inceputurile vietii mele in cultura si educatia germana. Mai târziu, la liceu, am invatat limba germana ca limba straina. In prezent stiu in proportie de 70 la suta corect germana, si scriu la fel. Stiu dialectul sasesc foarte bine. Pare complicat, insa acele au fost vremurile

– Si, in Bacau?

– Am ajuns in Bacau prin casatorie, am facut facultatea de Zootehnie si Medicina Veterinara la inceputul anilor ’70, am cunoscut o bacauana, colega cu mine, Livia Cascaval, tatal ei era un cunoscut jurist in Bacau, am fost repatizat in Bacau si am lucrat la Nicolae Balcescu, Gheorghe Doja, Ardeoani, iar cariera mi-am incheiat-ola Fabrica de Nutreturi Concentrate.

Locul meu este aici, in România

– Când a luat fiinta Forumul Democrat German din Bacau si ce si-a propus de la inceput, deoarece chiar din denumire nu este un partid politic?

– Forumul a luat fiinta in anul 1990, in octombrie, a fost creat ca un forum regional, care a cuprins si judetul Neamt, acesta, ulterior, s-a transformat in filiala de sine statatoare. In Bacau, un grup de initiativa, format din Paul Kapel, Eduard Wagner, Fridrich Peck, Herta Weissmann, Viorica Reichert au pus bazele acestui forum care, din 1992, s-a afiliat la organizatia Extracarpatica, iar din 2002 are personalitate juridica. In acesti ani, va rog sa-mi permiteti sa amintesc, la conducerea Forumului Democrat German s-au aflat Paul Kapel, Valdemar Veissmann, Fridrich Peck, Gertrud Cinca si ,acum, subsemnatul. Scopul pe care si l-a propus inca de la inceput nu a fost unul politic, ci al unei asociatii cu membri de origine germana, cu dorinta de a ne pastra limba, de a-i invata si pe copiii nostri, de a ne pastra si promova obiceiurile, traditiile, fiecare din zona din care provine. In Forumul German s-au inscris germani proventi din Transilvania, sasi proventi din Bucovina, majoritatea sunt bucovineni, care s-au retras din Bucovina ocupata de rusi, stabilindu-se pe unde au apucat, cu gândul sa se intoarca. Multi dintre ei n-au mai facut-o!

– N-ati plecat din tara, ca multi alti nemti

– Dupa anii ’50, multi nemti, sasi, din diferite motive, au plecat in Germania, Austria, Canada etc. Marea majoritate a familiei mele este plecata, inclusiv matusa mea, nasa de cununie, a plecat ilegal din tara inca din anii ‘70, tragând dupa ea toata familia. Mama mea a plecat in Germnaia in 1990 si s-a stabilit in apropiere de Koln, unde a locuit pâna acum sapte ani, când a trecut la cele vesnice. Eu n-am primit pasaport inainte, in aceste conditii, am vizitat Germania dupa 1990, insa am venit de fiecare data inapoi, pentru ca locul meu este aici, am familie, copii, nepoate, alte rude, ce sa fac acolo? Tot ce am muncit este in Bacau. Din 2000 am fost promovat in conducerea Forumului, iar de patru ani sunt presedinte. Am spus ca rostul meu este aici, daca pot sa fac ceva pentru etnia noastra, o fac aici, nu trebuie neaparat sa ma duc in alta parte, ca un emigrant oarecare.

– Câti nemti mai sunt acum in judetul Bacau?

– La ultimul recensamânt, in judet s-au declarat ca nemti in jur de 120 de personae, insa multi, am constatat ulterior, nu si-au declarat etnia, cu toate ca fac parte din forumul nostru. Statutul este permisiv, am spus ca avem peste 100, insa etnici germani suta la suta avem sub 20, restul au un bunic, un parinte german, iar ca vorbitori mai sunt in jur de 10 persoane, printre care ma numar si eu. Din diferite motive, de sanatate sau de alta natura, activi sunt cu putin peste 50 de membri, avem insa si multi simpatizanti, suntem o organizatie deschisa.

Un popor isi lasa amprenta prin zidiri

– Am ascultat la manifestarea organizata de Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” mai multe comunicari in care s-a vorbit despre istoria germanilor pe aceste locuri, s-a vorbit de cultura, de traditii, fiecare vorbitor a adus in discutie faptul ca nemtii au rezistat pe aceste locuri, izolat sau in grupuri, ca urmare a religiei, a limbii, a culturii si a bisericii, a mestesugurilor pe care le stapâneau.

– Un popor isi lasa amprenta prin zidiri, prin inscrisuri, prin obiecte facute cu talent sau din necesitate, ca sa nu mai vorbim de fiii lui. In judetul Bacau, gasim numroase marturii ale existentei etnicilor germani. Spuneati ca ati ramas surprins sa constatati ca in Bacau mai traieste o importanta comunitate de nemti, aflati ca si eu, cu ceva vreme in urma, când am fost la Buhusi, la acel Duplex despre care s-a scris si in ziarul dumneavoastra, am aflat ca in oras a trait o puternica comunitate de nemti, multi au lucrat la Fabrica de Postav, in 1935 erau, la Buhusi, peste 1300 de germnai. Am vizitat cimitirul, care poarta cele mai multe dovezi, am vazut biserica germana din Buhusi, construita de nemtii de aici, am vizitat colonia unde au locuit nemtii. Urme ale dainuirii noastre mai gasim si in satele apropiate de Bacau, la Valea Seaca, la Faraoani, o comunitate importanta este la Onesti, dar si in alte parti. Nemtii au fost si sunt buni meseriasi, buni organizatori, cu principii sanatoase, destepti, inovativi, loiali, prietenosi. Trebuie sa facem precizarea ca nemtii n-au venit aici ca popor invadator, de la 1200 si pâna la 1870 n-au venit cu sabia in mana, au venit cu unelte, cu meseriasi, cu dorinta de a face ceva, au construit orase, cetati, cum sunt cele din Tara Bârsei, din Moldova, orase ca Sibiu, Brasov, Medias, Bistrita.

– Va rog sa vorbiti de traditii, obiceiuri, care s-au mai pastrat si pe care le duceti mai departe, le transmiteti copiilor, nepotilor.

– In cadrul Forumului, daca discutam de traditii pe care le marcam, le sarbatorim, sunt, in primul rând cele religioase. Nu sunt diferente foarte mari intre noi, si am sa va dau exemplu pe cele de Craciun, când ne adunam, cum facem si de Sf. Nicolae, cântam colinde, facem cadouri. Atunci fiecare familie aduce de acasa diferite produse, specifice zonei de unde provine, placinte, acei covrigi nemtesti, prajituri, multe prajituri, nemtoaicele sunt foarte pricepute la prajituri. Mai amintesc faptul ca multi parinti isi boteaza copiii si cu un prenume nemtesc, si eu am procedat la fel, pe nepoatele mele le cheama Doris Gabriela si Maria Sofia, ca pe bunica si strabunica. Cel mai concret lucru prin care transmitem insa traditiile este muzica. Am infiintat, impreuna cu prietenul meu Nicolae Stroe, o formatie care se cheama Duo Zwei Plus, eu sunt si solistul vocal, cânt numai in limba germana, am studiat pianul câtiva ani buni, cânt la orga. In formatie avem si un invitat, o personalitate a muzicii din Bacau, un foarte bun prieten, este vorba de Doru Sascau, profesor la Conservatorul “Gheorghe Dima” din Cluj, filiala din Piatra Neamt, un acordeonist, un organist, chitarist, un om de mare talent (are si el doua bunici de origine germana). Cu aceasta formatie am participat la numeroase concursuri si spectacole din tara, am câstigat multe premii, am editat si un CD, cu sprijinul Departamentului pentru Relatii Interetnice al Guvernului României, cum acelasi organism ne-a finantat si alte proiecte. Consideram ca muzica este un mod accesibil, placut chiar de a invata limba, colindele, dar si povestile, un mod de a ne cunoaste mai bine, de a ne aminti de locurile de unde ne tragem. Organizam diferite excursii in zonele de unde venim, participam la manifestari organizate de alte forumuri germane. Tinem legatura cu lumea, cu cea germana.

Colaboram foarte bine cu celelalte minoritati

– Cum va manifestati politic, cum colaborati cu institutiile locale? Nu v-am intrebat nimic despre religie, biserica…

– Din punct de vedere politic, fiecare minoritate, 19 sunt, au un reprezentat in Parlament. La noi este un excelent om, un bun german, se numeste Ovidiu Victor Gant, are o activitate bogata, a publicat si o carte, pe care a lansat-o si in Bacau. Este permanent preocupat de soarta cetatenilor minoritari germani, sprijina finantarile tuturor forumurilor regionale si locale. De aceea noi il votam de fiecare data, chiar daca are locul asigurat in Camera Deputatilor. La ultimele alegeri a luat, din judet, aproape 600 de voturi, deci nu l-am votat numai noi. Strict politic, fiecare face sau nu face parte dintr-un partid, voteaza cu cine doreste. Fostul presedinte al FDG, domnul Klaus Johannis, un om cu niste calitati extraordinare, ales primar cu majoritati zdrobitoare, a ales cariera politica, gândindu-se, probabil, ca poate sa faca mai mult pentru minoritatea germana, dintr-o pozitie pe care ar putea sa o ocupe. Si pentru mine a fost o surpriza, dar si o umbra de regret. Acum este presedinte cel care a condus Forumul Zonal Transilvania de la Sibiu, un om pe care il apreciez, Paul Jurgen Porr. L-am cunoscut, este un om deosebit si sunt sigur ca va conduce in continuare FDG cu competenta, astfel ca nemtii din România, cei peste 36.000 care mai sunt, sa beneficieze de toate drepturile. Ca minoritate, colaboram foarte bine cu departamentul special de la Prefectura, suntem invitati sau organizam impreuna cu alte etnii Seara minoritatilor, am participat cu formatia, am organizat expozitii cu preparate culinare, de documente si fotografii, costume populare, carti. In rest, cu autoritatile locale avem doar probleme punctuale, avem mereu usa deschisa. Acum trei ani, FDG, impreuna cu Clubul Economic German din Bacau, am organizat primul Oktoberfest, care s-a desfasurat timp de trei zile, in fata Salii Sporturilor, la care am invitat, din tara, formatii artistice, fanfare, de dansuri, solisti, formatii vocale. Ne-am simtit cu totii bine, a fost foarte multa lume, de toate etniiile din Bacau. Asa se intâmpla si de Ziua Mamei, de Ziua Copilului, dar si cu ocazia altor sarbatori.

Am crezut, ca un naiv, ca vom trai mai bine

– Viata v-a adus in Moldova, altii s-au stabilit in alte zone, acum granitele sunt deschise, circulam peste tot, si dumneavoastra, imi spuneati, ati fost in mai multe tari din lume. Ce va place si ce nu va place la români. Aveti libertatea, dreptul sa nu raspundeti la aceasta intrebare.

– Nu pot sa ma detasez de originea mea, de faptul ca traiesc in România si am ales sa ramân aici. De ce sa nu raspund. Daca ceva mi-as fi dorit, mai ales dupa 1989, mi-as fi dorit sa existe mult mai multa seriozitate, respect pentru cuvântul dat, pentru munca. Am crezut, ca un naiv, ca si multi români, ca daca voi munci cinstit, imi voi desfasura activitatea cu competenta, acolo unde voi fi, o sa traiesc mai bine, eu, familia, toti, din pacate, repet, nu traiesc mai bine, dupa o viata de munca, am o pensie la limita existentei, mi-as fi dorit ca totusi munca sa fie cotata, apreciata dupa alte criterii. Nu s-a mai respectat in niciun fel criteriul competentei si cel al valorii persoanei. Au primat alte interese, multi, prea multi s-au imbogatit peste noapte, si nu din munca cinstita. Asta este ce ma nemultumeste. Si sa va mai spun o durere personala, pentru care sufar enorm. Din lipsa conditiilor de dezvoltare normala si de promovare a tineretului din tara, mii, sute de mii au preferat sa plece din tara. Vor pleca, inclusiv, copiii mei, pe care ii iubesc asa de mult, vor pleca in Canada, ma doare ca nu am reusit sa-i conving sa nu plece, nu am avut argumente, deoarece nici eu nu sunt multumit. Vor pleca si nepotelele, lumina ochilor nostri. Una dintre ele imi spunea “Bicu, nu plecam de tot, noi o sa mai venim la tine. De ce esti asa de suparat?” Asta m-a suparat, am impresia ca ma fac vinovat ca nu am reusit sa-i ajut sa traiasca aici mai bine. Vor mai veni? Ne pleaca copiii din tara, ne pleaca cei dragi, si din pacate, nu sunt numai eu in aceasta situatie, alte mii de familii traiesc aceeasi drama. Asa ceva n-am visat in 1989! In rest, si noi, si românii, si evreii, si armenii, si rromii, toti traim aici, cu bine si cu rele, dar cu speranta in mai bine.

Sunt un sas cu inima mare

– Domnule Todasca, românul, la greu, zice “Doamne fereste de mai rau” sau “A fost si mai rau”, neamtul cum zice in aceeasi situatie?

– As spune mai degraba cum spune sasul: de fiecare data când bunica, bunicul se apucau de o treaba, spuneau Herr helf! ceea ce in traducere inseamna Doamne ajuta! sau Hilfe Gott. Aceeasi rugaciune o spun si eu, i-am invatat si pe copii. Daca efectele le vedem mai devreme sau mai târziu, asta simte fiecare. Poporul german este un popor credincios, se spune “Sa fim credinciosi in Domnul”. Cu toate acestea, in Germania se manifesta un modernism, inclusiv in practica religioasa, pe care eu nu-l inteleg, numai prin filmele americane mai vezi. La slujbe sau la diferite procesiuni se manifesta de parca ar fi pe scena unui festival. A disparut acea solemnitate specifica bisericii, specifica sasilor. Ma nemultumeste si m-a nemultumit ceremonia de la inmormântarea mamei mele, acum sapte ani, in Germania. A fost o procesiune scurta, o jumatate de ora, pe fuga, de parca ar fi vrut sa scape de ea cât mai repede. Nu zic ca obiceiul bizantin, de aici din România, mai lacrimogen, este cel mai bun, insa a respecta memoria celui care a plecat mi se pare esential. Am venit acasa suparat, necajit, din avion am hotarât, impreuna cu copiii, ce avem de facut. M-am dus la biserica Sf. Dumitru, i-am spus parintelui ce ma apasa pe suflet, iar el m-a ajutat. Am refacut toata ceremonia de inmormântare, inca o slujba, am dat pomenile, ca si cum ar fi fost mortul in biserica, am refacut tot ritualul ortodox, iar de atunci m-am linistit si traiesc impacat. Sunt un sas traditionalist, sunt un sas care-si iubeste familia, obiceiurile, locurile natale, cu o inima mare pe care o daruiesc atunci când este nevoie prietenilor, comunitatii noastre. Vreau sa va multumesc, in numele sasilor, nemtilor din Bacau ca vreti sa scrieti despre noi si, in numele lor, ofer redactiei, colegilor dumneavoastra, un CD cu muzica formatiei noastre si o carte a deputatului Ovidiu Gant, impreuna cu toate urarile mele de bine.
Herr helf!