Duminica a fost sub semnul Thaliei. Daca e toamna, asta înseamna ca rasuna din nou gongul si începe o noua stagiune. Cu doua premiere, asa a fost la Bacau. Dimineata a apartinut micilor spectatori, carora trupa Teatrului de Animatie le-a pregatit spectacolul „Prâslea cel voinic…la minte”. Desigur, este vorba despre cunoscutul basm al lui Petre Ispirescu (Prâslea cel voinic si merele de aur), în adaptarea lui Cornelius Pavaloi, totodata regizorul spectacolului.
El a „updatat” povestea, introducând câteva elemente moderne, aducând la zi si limbajul, astfel ca a iesit o versiune împrospatata si atractiva. Prâslea, de pilda, merge la sala, ca sa se antreneze, sa-si fortifice nu numai muschii, ci si mintea, pe principiul mens sana in corpore sano. Având mintea lucrata, el va reusi, prin istetime, chiar daca e fiul cel mic al împaratului, sa-si surclaseze fratii mai mari si mai tolomaci, gasind firul care-l duce spre hotii merelor de aur din pomul tatalui sau. Acesta era atât de mâhnit ca nu poate mânca niciun fruct din marul aurit, încât voia, cu orice chip, sa taie copacul.
Iar Prâslea îl face nespus de fericit, atunci când vede merele ramase la locul lor si când se poate înfrupta din ele. În fine, mezinul împaratului creste si el deodata, ca-n povesti, dupa ce a muscat dintr-un mar, devenind un voinic în toata frumusetea, pentru ca, se stie, marul e pomul cunoasterii, al întelepciunii.
Maturizat brusc, Prâslea pleaca la drum, într-o calatorie initiatica, din care se întoarce barbat. Va fi tradat de fratii sai, dar va gasi singur zmeii cei hotomani si îi va învinge în lupta dreapta, va salva fetele de împarat furate de acestia, va coborî pe tarâmul celalalt si se va întoarce acasa triumfator. Rasplata lui va fi frumoasa fata de împarat, cea mai mica si blonda, care-l asteptase credincioasa, având între ei o întelegere, un consemn. si totul se termina cu bine, ca-n basme, si cu nunta celor doi.
Spectacolul lui Cornelius Pavaloi, în scenografia lui Edi si a Lilianei Lasoc, pe muzica lui Ciprian Manta, este bine croit si condus, are idee si cursivitate. Actorii joaca la vedere, animând niste papusi de conceptie moderna, dar turnura montarii este poate un pic prea grava (cu exceptia câtorva giumbuslucuri), prea putin ludica, adica în spiritul celor mici.
As fi preferat sa vad mai multa inventivitate regizorala si mai multe mijloace de expresie apartinând teatrului de animatie, si nu din cele virând spre teatrul de drama. Cât despre scenele cu tigani, caruta cu coviltir, muzici specifice, ghicitoarea Penelopa, ele sunt o lipitura, un element de pitoresc, nu stiu însa cât de necesar. Dar îl pot întelege ca un tribut fata de regizorul „satrei”, Emil Loteanu, care i-a fost profesor la Institutul de Arte din Chisinau lui Cornelius Pavaloi.
I-am regasit într-o forma buna pe apreciatii actori ai teatrului de animatie bacauan, experimentati, buni profesionisti, jucând cu vizibila placere în „Prâslea cel voinic …la minte”, o poveste cu tâlc, cu mesaj educativ. Am o mentiune speciala pentru interpretarea lui Laurentiu Budau (e savuros în Împaratul, alaturi de Adina Iftime), a Andreei Sandu (atasanta, simpatica în Prâslea, interpretat, la fel de izbutit, si de Mihai Chihaia), dar mi-au placut si Marian Puiu Gheorghiu (Povestitorul), si, de fapt, întreaga echipa, fiecare papusa fiind însufletita de doi-trei actori. Sa-i numim pe Alina Neagu, Ion Cosa, Mihaela Popa, Tiberiu Gabor Bitere, Adrian Costras. Un colectiv foarte restrâns, dar devotat ideii de teatru pe care-l serveste.
Finalul spectacolului, în care toti actorii musca din mere, e amuzant, cuceritor, fiind o invitatie directa la învatatura, la cunoastere, pentru ca în ea, în minte, se afla adevarata voinicie, adevarata putere a omului.
