Creierul de peste hotare

I-am vazut la televizor sau pe internet pe cocalarii români care exulta atunci când trimit in tara poze cu ei având in fundal London Bridge si alaturi o decapotabila, ori pe cei care se tolanesc pe asternuturi de bancnote cu chipul reginei. Si nu sunt deloc putini cei care le apreciaza „reusitele”, care crapa de invidie ca nu i-a lovit si pe ei norocul porcesc. „Uite, ba, ca românii se descurca! Bravo lor!”, spun cocalarii autohtoni.

Deunazi, un post de televiziune ne prezenta povestea „de succes” a unui alt român, cel mai priceput hot din masini din Anglia. Si uite asa, englezii ne-au pus eticheta de „vagabonzi si hoti”, asa am ajuns cea mai injurata si urâta natiune a Europei, fiindca i-am intrecut la asta si pe bulgari. Si n-o sa ne mai spele fluvii intregi.

Din pacate, cei despre care am pomenit sunt multi, pe cât de mare e si gradul lipsei de educatie in tara. Adica, majoritar. Ceilalti, cei educati, au de tras si ei din cauza etichetelor. Plecati la studii sau la munca cinstita, ei nu fac parada de bibliotecile in care invata, fac cercetare sau de pe santierele pe care isi rup oasele. Sunt discreti chiar si atunci când obtin recunoasterea natiunilor care ii adopta, când obtin premii dintre cele mai importante. Dar care, din pacate, atrag prea putin interesul televiziunilor tabloid, pentru care doar cocalarii conteaza.

Când pleci la studii sau la munca in strainatate ai speranta, iar daca ai rezultate ai si incredere justificata ca lumea va fi mai buna in ceea ce te priveste. Insa de multe ori se gaseste prin preajma vreun golan de-al nostru care sterge cu buretele toata stima pe care ai capatat-o. Daca mai adaugi in ciorba asta si ignoranta multor dintre cetatenii tarii de adoptie, ai sanse mari sa nu mai scapi niciodata de etichete nefavorabile, oricâte eforturi laudabile ai face.

Din fericire, mai exista toleranta in lumea asta si capacitate de discernamânt. Astfel ca oamenii educati de la ei ii recunosc pe ai nostri si le ofera stima cuvenita, mai mult chiar decât ar obtine in tara, aici. Fiindca in buna noastra traditie milenara le dam in cap celor care se ridica prea mult din mediocritate, este bine sa ii lasam pe cei realizati in strainatate sa isi vada de calea aleasa si de succesele lor, in loc sa ii boscorodim ca nu vor sa se mai intoarca aici. Ei stiu cel mai bine ce au de facut. Când vom avea ce sa le oferim, iar tara va intelege sa aiba o relatie corespunzatoare cu ale sale creiere de peste hotare, vom putea emite si pretentii.