Problema principala a tarii este ca, astazi, nu exista o alternativa viabila la guvernare. Desigur, aparent, avem stânga si dreapta, avem o galagioasa miscare doctrinara, sunt câtiva lideri care sar unul la gâtul altuia, dar, daca ne uitam mai bine, totul este doar de fatada.
De 20 de ani, orice guvern a fost la Putere, fie de stânga, fie de dreapta, a actionat la fel: privatizare cu orice pret, alocarea de bani cât mai putini educatiei si sanatatii, crearea de inginerii financiare care sa le permita sa se conecteze la circuitele de bani publici, restrictionarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, pentru a-si consolida pozitiile.
La acestea sa mai adaugam obedienta fata de solicitarile externe: schimbarea legislatiei pentru a avantaja companiile straine, cedarea resurselor minerale, apararea intereselor companiilor multinationale, chiar in detrimentul propriului popor.
Aceasta ultima problema este cea mai dureroasa pentru ca ne arata ca niciuna din fortele politice majore nu intentioneaza sa sprijine capitalul autohton si, mai mult, toate fortele sunt de acord cu exploatarea resurselor in orice conditii, inclusiv cu riscul unor catastrofe ecologice sau cu riscul de a distruge economia rurala.
Evident, aici fac referinta la cele doua mari probleme: Rosia Montana si exploatarea gazelor de sist. Dezastrul ecologic produs in Canada acum câteva saptamâni ne arata ca argumentele ecologistilor nu sunt simple speculatii. Un baraj poate ceda iar deversarea milioanelor de metri cubi de cianuri este posibila.
Bineinteles, presa româneasca aproape ca nici nu a pomenit de intâmplarea din Canada, cu atât mai putin vreun politician. In ceea ce priveste gazele de sist, evenimentele din ultima perioada ne-au demonstrat ca exploatarea lor nu are nicio legatura cu independenta energetica a tarii, ci doar cu faptul ca SUA vor sa ia locul Rusiei in Europa ca principal furnizor de energie.
