Domnului Dan Voiculescu i-a fost facuta o mare nedreptate. Acum, domnia sa trebuia sa fie liber. Dan Voiculescu, una dintre mâinile drepte nenorocite ale lui Ceausescu, trebuia inchis acum zece ani. Tot atunci trebuia lasat cu toate conturile goale, in vreme ce proprietatile adjudecate fraudulos trebuiau sa-i fie confiscate si valorificate urgent de stat.
Acum, Dan Voiculescu, varanul care ne-a sfidat zeci de ani, huiduit pâna si de colegii pârnaiasi, incearca sa joace rolul victimei.
Dan Voiculescu nu este doar o creatie monstruoasa a Securitiatii. El este si creatia lui Ion Iliescu, sarac-preacinstitul care a fundamentat oficial doctrina tolerantei jefuitoare in România. O adevarata armie de pradatori ai tarii a crescut, ca voinicul din poveste, sub auspiciile acestei doctrine nenorocite.
Care pradatori au fost folositi in campanile electorale. Banii lor murdari au intemeiat guverne, parlamente, prefecturi si primarii corupte, stafuri prezidentiale aiurea.
Voiculescienii acestei armii au atacat si ataca inca trupul firav al României precum roiurile de lacuste turbate.
Ultimul imparat chinez n-a fost linsat. Fanaticii adepti ai lui Mao l-au condamnat pe viata intr-un fel de regim semi-deschis, cum ii place unui alt voiculescian, Gigi Becali, sa spuna. Imparatul a fost obligat sa se intretina impletind papuci din pai, indeletnicire chinezeasca de traditie. Evident, ce-au facut chinezii cu imparatul este aiurea.
In schimb, daca Voiculescu ar fi fost condamnat acum zece ani, astazi ar fi fost liber si as fi rugat statul de drept-nevoie-mare sa-i ofere un amarât de euro, ca sa initieze o afacere. Dar nu oricum, ci sub supravegherea stricta a DNA. Sa-l fi vazut acum cum s-ar fi descurcat, fara proptelele politice si ale Justitiei, in jocul economiei de piata! Asta era adevarata condamnare pentru el. Peste vreo trei ani, daca nu cumva va fi gratiat mai repejor, va deveni iar liber. Poate si ferice. Ne va sfida din nou. Va tot poza ca victima a instantelor, a fortelor politice retrograde, a unui complot.
Dac-as putea, as introduce in manualele de istorie nationala un capitol special: ,,Fiinte eminamente toxice”. Dan Voiculescu ar fi una dintre aceste fiinte aruncate pentru hrana oprobiului. Am scris cu scrâba aceste rânduri. Le-am scris gândindu-ma la miile de creaturi toxico-voiculesciene care se foiesc pe lânga noi, pozând in eroi ai onoarei si ai economiei de piata.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
