În mijlocul tinerilor artisti veniti în tabara la Valea Budului am fost de câteva ori, si de fiecare data parca am plecat de acolo mai plina de energie. Când am asistat, însa, duminica seara, la închiderea editiei a XIV-a, am fost încercata si de un sentiment de amaraciune si de revolta.
Si asta pentru ca am vazut cât de putini tineri au beneficiat de aceasta tabara de creatie, numai 56, mai precis, adica jumatate din numarul celor pe care-i puteai întâlni aici în editiile trecute. La fel, perioada petrecuta în tabara s-a scurtat si ea, reducându-se la doar sase zile. Ce sa faci în acest timp atât de limitat?
Ei bine, tinerii au vrut parca sa contracareze partea nefavorabila lor si au lucrat cu entuziasm si inspiratie, cu mult spor, reusind sa termine în timp record un mare numar de lucrari, pe care le-am admirat în expozitiile organizate la închiderea actualei editii.
Practic, ei au lucrat în toate genurile de arta nonconventionale, au facut ATC-uri, quilling, ex-libris-uri, împletituri din elastic si din sfoara, au transformat niste tricouri primite în tabara în creatii de design vestimentar, improvizând si o mini-parada a modei pe ritmuri saltarete.
Am remarcat varietatea împletiturilor în sfoara, fantezia sforariilor bufnitiforme (asta a fost tema, bufnita, simbolul întelepciunii, pasarea zeitei Pallas Athena), cum m-am amuzat sa le numesc, la modul ludic, seriozitatea, de data aceasta, cu care a fost tratata seria de ex-libris-uri, stând sub genericul „Anul Brâncoveanu”, si mi-am zis ca este foarte greu pentru juriu sa aleaga doar câtiva premianti. Dar doamna profesoara Miruna Hasegan s-a descuract admirabil, si premiile au fost just acordate.
Peste câte zile va aparea si un numar nou din revista „Semn”, unde vom gasi multe informatii, marturisiri de creatie, note, impresii, reportaje din tabara. Dar, repet, e mare pacat ca, având niste tineri atât de talentati în domeniul artelor vizuale (si nu numai, desigur, dar acesta e subiectul acum), nu exista mai multa grija, din partea organelor si institutiilor în drept, pentru a-i pune în valoare, a le folosi, la maxima capacitate, potentialul creator. Sa speram (ce altceva ne ramâne de facut?) ca în viitorul apropiat lucrurile se vor schimba în bine.
Asa ar fi normal, si nu ar mai fi cazul sa vorbim despre „Cultura pe dos”, cum si-a intitulat o fata satiricul desen înfatisând starea actuala a Casei „Vasile Alecsandri” din Bacau (o alta tema de creatie pentru artistii în devenire).
Pâna atunci, important este ca, la Valea Budului, s-a desfasurat înca o editie a Taberei Nationale de Arta „George Apostu”, coordonata de inimosul profesor Aurel Stanciu, care a alcatuit un program deosebit de atractiv, cu multe si interesante activitati (si cu o excursie de documentare, printre altele), ca tinerii din tara, liceeni si studenti din învatamântul artistic, s-au simtit bine (tot personalul taberei, în frunte cu directorul, s-a straduit în acest sens) si au avut pofta de lucru, au comunicat între ei, punându-si la treaba imaginatia, creativitatea.
