Unde te uiti pe strada, in Bacau, vezi numai haite de câini. Orasul este un mare adapost pentru animale, spre bucuria firilor simtitoare, carora le trasalta inima de bucurie ca, astfel, sarmanele animale au un confort sporit si conditii de viata mai bune.
Desigur, confortul sporit pentru câini inseamna disconfort pentru noi, oamenii. Dar, asta conteaza prea putin pentru martirii cauzei canine, care au reusit sa inchida adapostul Primariei, pe motiv ca nu ofera conditii suficient de confortabile pentru animale.
In aceste conditii, serviciul specializat al Primariei nu mai are voie sa adune câinii de pe strada, ceea ce ma face sa ma intreb de ce nu exista o institutie care sa verifice si gradul de confort al oamenilor si sa constate ca, lasarea animalelor libere pe strazi creeaza o mare problema sanitara si de siguranta publica.
Imi plac câinii, sunt prietenul lor cel mai bun, dar, cu toate acestea, consider ca locul lor nu este pe strada, oricât ar tipa unii. Sincer, nici in adaposturi nu pot fi tinuti o vesnicie. Pentru ca ar insemna sa ne petrecem viata construind si intretinând adaposturile pentru animale. Sigur, solutia aplicata in Occident si chiar in SUA este singura posibila: prindere, oferire spre adoptie o perioada de timp dupa care eutanasierea.
Dar, cum o scoatem la capat cu iubitorii de animale? Care ne scot ochii in permanenta ca trebuie sa le oferim câinilor adaposturi ca in Vest, dar care sar in sus,când e vorba de eutanasiere, tot ca in Vest.
Mai nou, s-a umplut Internetul de mesaje care mai de care mai sângeroase in care sunt descrise conditiile de la adapostul din Bacau. „Cutofilii” au pornit jihadul si scriu petitii peste petitii, cerând sa se faca dreptate.
Dreptate pentru animale, desigur. Ca oamenii n-au alte drepturi, decât pe acela de a fi muscati la orice ora si de a se uita bine pe unde merg, sa nu cumva sa calce in produsul proaspat al digestiei vreunui câine.
