Vara vine cu surprize placute, cu vacanta, si cu poezie, de ce nu? Cum e noul volum semnat de Petru Scutelnicu, având titlul atât de frumos, “Îmblânzitorul de iluzii”. Un volum care contine poeme ce exprima stari spirituale complexe, impresionând prin gravitatea ideilor si delicatetea tratarii într-un registru minimalist.
Gasim aici multe versuri pregnante si reflexive, vorbind simplu, fara stridente, cu patrundere, sensibilitate si melancolie despre propria conditie. Ca în „Republica poemului”, de pilda: mi-e primavara acum pâna la suflet/ pâna la genunchi pâna la brâu/ din camera cristalina/ intram în iubire ca-ntr-un ocean înfiorat/ viata destrama amintiri.
Aflat la a sasea carte de poezie (sper sa nu ma însel), Petru Scutelnicu scrie o poezie a gândului fulgurant, prins din zbor, parca, distilând subtil stari si trairi. Care se configureaza într-o tesatura densa de senzatii acute, de idei si imagini caligrafiate cu mintea si cu sufletul, deopotriva. Totul este extrem de concentrat, adus la esentializare si transpus în versuri de maxima lapidaritate, în cuvinte-cheie, emblematice, tutelare (timpul, toamna, tristetea, melancolia, ruga, tandrete). Reproduc un mic poem straveziu, delicat: Mai umbli descult prin poem/ si prin cartierul de singuratate/
Se face iarna în cartile de liceu/ La tristetea ta si un sfert/ ne vom întâlni la universitate/ o lume încurcata dojenita/ dintr-o poveste înzapezita/ viata dintr-o patri de hârtie. Hotarât lucru, Petru Scutelnicu semneaza un volum de certa calitate literara, de profunda sensibilitate, cu o expresie elegant cizelata. Mai semnalez si faptul ca „Îmblânzitorul de iluzii” a aparut la Editura „Ateneul scriitorilor” Bacau, in cele mai bune conditii grafice.
