Scut despicat, în dreapta albastru, în stânga argintat, pe care se suprapune cu aceeași cromatică, dar inversată, un munte, în centrul căruia se află un mic ecuson având fondul de aur cu un zimbru. În partea superioară dreaptă sunt aștrii zilei și nopții, iar în cea stângă un stejar verde.
Simbolurile cuprinse în stema județului Bacău evocă istoria și tradiția acestor meleaguri.
Muntele de sare este primul însemn cunoscut al județului, imprimat pe un document de la începutul secolului al XVII-lea, care vorbea despre înglobarea ținutului Trotuș în cel al Bacăului.
Istoricul Vilică Munteanu spune că „soarele simbolizează fertilitatea, lumină, bogăție și căldură, iar luna — veșnicie, permanență, seninătate”. „Ambele simboluri sunt de origine dacică. Stejarul este dovada permanenței neamului în vatra străbună, evocând bogăția silvică a județului. Arborele dă, însă, glas și legendei potrivit căreia Ștefan cel Mare s-a născut la Borzești, unde se știe sigur că a copilărit”, descifrează simbolul heraldic băcăuan istoricul Vilică Munteanu.
„Culorile de pe stemă au și ele simbolistica lor: auriu — noblețe, mândrie, cutezanță, bogăție, generozitate, argintiu — devotament, corectitudine, inocență, albastru — blândețe, frumusețe, bună credință, iar verde — renaștere, prospețime, regenerare, dar și transformare”, explică pictorul Ilie Boca.
La rândul său, istoricul Ion Mitrea precizează că zimbrul și-a găsit loc pe stemă pentru că „sugerează bogăția cinegetică a zonei, forța, puterea și tăria locuitorilor acestor meleaguri”, oameni despre care Nadia Comăneci spune că „au dat consistență frumuseților locului, transformând pitorescul în așezări, întruchipându-l pe Dumnezeu în biserici și mănăstiri, construind reguli și obiceiuri ce au învins timpul”.
„Copii, femei și bărbați, cu daruri și păcate, etnii și reguli contopite într-un mozaic al diversității mereu schimbător și mereu actual. Acesta este județul Bacău, o zonă necunoscută multora, sub care se ascund, însă, piscuri privite cu uimire atunci când geana cunoașterii le descoperă întâmplător”, spunea Nadia Comăneci.
***
Județul Bacău are în componență trei municipii: Bacău (reședința de județ), Onești și Moinești, cinci orașe — Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova și Târgu-Ocna și 80 de comune.
Accesul în această zonă a țării este facilitat de o rețea de drumuri care include 2.301 km, municipiul Bacău aflat pe tronsonul european E 85 fiind străbătut de cinci șosele naționale care fac legătura cu București, Suceava, Brașov, Vaslui și Piatra Neamț. De asemenea, județul dispune de 226 de km de cale ferată, din care 191 sunt electrificați, dispuși într-o rețea care face legătura cu București, Suceava, Galați, dar și cu Transilvania prin ruta Onești — Comănești — Miercurea Ciuc. Traficul aerian este asigurat prin Aeroportul internațional „George Enescu”, situat la doar doi km de centrul municipiului Bacău, al patrulea din țară în ceea ce privește numărul de călători — peste 400.000 anual.
În orașe se află 90% din industria județului — incluzând toate importantele ramuri industriale: aeronautică, chimie, mașini unelte, sisteme ori centre de automate pentru prelucrarea metalelor prin așchiere, dar și un puternic nucleu al producției de confecții textile ori din domeniul alimentar.
Aerostar Bacău, firmă profilată pe producție și mentenanță în industria de aviație, Chimcomplex Onești (produse clorosodice și pesticide), Pambac (morărit și panificație), Agricola Internațional (singura rămasă în funcțiune la capacitate superioară celei dinaintea privatizării dintre importantele firme românești din domeniul producției de carne), Wored Machinery Works Bacău (mașini unelte) sunt exemple că implicarea capitalului românesc a salvat foste unități industriale de tradiție. De asemenea, în județul Bacău, este grupul Dedeman — lider național pe piața retailerilor de bricolaj. Au fost însă și privatizări nereușite, cum este cazul Letea, fabricile de postav, respectiv pielărie și încălțăminte din Bacău, rafinăriile Onești și Dărmănești ori Carom Onești, singura din țară care producea cauciuc sintetic.
Județul Bacău are o ofertă deosebită în ceea ce privește turismul balnear, dar și în cel ecumenic, peste 60 de biserici de lemn din secolele XVII — XVIII fiind declarate monumente istorice. Mănăstirile Cașin, Runc, Măgura Ocnei, Răducanu, Ciolpani sau Bogdana, Biserica Ortodoxă „Sfânta Varvara”, situată în mina de sare Trotuș din orașul Târgu-Ocna, la o adâncime de peste 200 de metri, și Biserica „Sfinții Voievozi” din Rădeana sunt repere în turismul ecumenic din ultimii ani în județul Bacău.
Pe harta culturală a țării, județul ocupă un loc distinct prin muzeele sale, castelele, casele memoriale, monumentele istorice, arhitecturale, dar și prin instituțiile de artă, bibliotecile, librăriile, cercurile artistice, care oferă educație permanentă — Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, Muzeul de Artă Contemporană, Centrul de Cultură și Arte „George Apostu”, Centrul de Cultură „Rosetti-Tescanu — George Enescu”, Casa memorială a pictorului Nicu Enea, Casa memorială George Bacovia — punct de pornire al oricărui itinerar cultural băcăuan.
La acestea se adaugă Castelul familiei Știrbei, situat în apropiere de orașul Dărmănești, Castelul Cantacuzino — Pașcanu — Waldenburg din Parcul dendrologic Hemeiuș, Palatul Ghika din Comănești — o construcție spectaculoasă finalizată în 1890 și purtând semnătura arhitectului Albert Galleron, cel care a conceput atât Ateneul Român, cât și clădirea Băncii Naționale a României.
Județul reprezintă un spațiu distinct și din punct de vedere etnografic. În județ se află Muzeul etnografic din curtea bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Dărmănești, ce adăpostește numeroase costume populare vechi de peste un secol și jumătate, sumane din anul 1900, cergi, covoare, icoane pe lemn sau cărți rare, Centrul etnografic din Berzunți, unde se fac și în prezent broderii pe veste și haine din piele de oaie sau se sculptează porți de lemn, Centrul etnografic din Brusturoasa, în care se continuă arta producerii manuale de țesături, covoare, carpete, pături tradiționale cu modele geometrice, broderii, Centrul de artă populară din Glăvănești, reprezentativ în special pentru covoarele cu modele zoomorfe, Centrul de ceramică de la Oituz, Centrul etnografic de la Prăjești.
Frumusețile naturale sunt întregite de gastronomia tradițională moldovenească. Printre bunătățile realizate după rețete specifice locului se numără pateul, zacusca, cârnații și sarmalele din păstrăv sau păstrăvul afumat în harzob de brad, piftia cu carne de pasăre sau porc, brânza de Oituz, cozonacul cu nucă, alivencile, dar și plăcintele „poale-n brâu”.
Județul Bacău este locul în care, la Onești, s-a născut și și-a început cariera strălucitoare „regina” gimnasticii mondiale — Nadia Comăneci.
Echipa feminină de handbal Știința Bacău a scris, de asemenea, istorie românească în sportul internațional prin participarea, în două ediții consecutive, în finala Cupei Campionilor Europeni.
AGERPRES
