Saracia, lipsa banilor si frica de criza economica au facut ca unii afaceristi sa infloreasca si in Bacau. Iar cei care au profitat din plin sunt patronii magazinelor second-hand. Multe dintre acestea au reinviat, dupa ce, pana anul trecut, cam toate erau in prag de faliment. Si bacauanii sunt sinceri si recunosc ca apeleaza des la aceste magazine.
Incurajati de solicitarile tot mai mari si de clientii fideli, comerciantii de produse second-hand profita din plin, dea aceasta perioada de criza. Magazilele de profil au reinviat in peisajul orasului. Odata falimentare, acestea reapar peste tot, in cartiere, la parterul blocurilor, la colt de strada. Pe Stefan cel Mare s-au redeschis trei astfel de unitati, in centru au mai aparut doua, pe strada Ana Ipatescu sunt alte doua, dar cel mai profitabile par a fi zonele marginase ale orasului, unde la orice pas apar afise proaspete: „marfa second-hand ieftina. Am deschis.” Si asta, mai ales ca bacauanii, si nu numai ei, cumpara des haine de mana a doua. Cei mai fideli par tot batranii, cu pensii de mizerie, dar si tineri intra in aceste magazine, pentru ca tin mortis sa fie an pas cu moda. „Nu mi-e rusine sa o recunosc. Intru in aceste magazine pentru ca, daca am rabdare, gasesc lucruri de calitate”, mi-a spus Valentina Popa, in timp ce cauta de zor printre umerase. Pulovere de calitate superioara (asa scrie pe eticheta!), camasi de toate culorile si marimile, blugi prespalati si rupti (e bine, se poarta), geci, pijamale, prosoape, perdele. Marfa e variata. Vanzatoarea explica, sincera, ca aoamenii vin an continuare. Pretul la kilogram e mic, pentru ca an afacerea asta totul este sa rulezi cat mai multa marfa.” In magazin intra, mai spune femeia, cam 5-6 oameni la fiecare jumatate de ora. O batranica, isi face si ea loc in mica incapere, aflata undeva langa Piata Miorita, si rascoleste lacoma si fara teama de micoze printre ghete scalciate. „Nu mai am cu ce sa ma incalt, spune. Pe astea le iau, le mai spal, le mai dau cu crema si le mai pot tarai macar un an.” O alta pravalie ofera spre vanzarea chiar si lenjerie intima, trusouri complete pentru copii, jucarii din plus, an cele mai diferite culori si dimensiuni. Preturile nu depasesc valori de 15.000 si 20.000 de lei vechi, pe bucata. aNoi de aici ne ambracam! Uitati ce haine! Nu se scamoseaza dupa doua spalari, ca cele chinezesti sau turcesti, pe care le gasesti in piata! Si sunt mult mai ieftine”, spune o mamica, ce probeaza cateva haine pentru copilul de-o schioapa ce se agata de paltonul ei. Un alt magazin, o alta apriveliste”. Haine, pantofi urati si strambi, prosoape, camasi, maieuri, de toate la un loc. Ingramadite pe rafturi, in cutii, in saci. „Chiar saptamana trecuta a fost facuta aprovizionarea din Germania!”, aud una dintre cliente, care tocmai vorbise cu administratorul magazinului. Numele tarii de provenienta este fluturat pe sub nasul clientilor ca un blazon. Toate bulendrele Occidentului ne-au napadit, la adapostul acalitatii” lor initiale si al pretului suportabil pentru buzunare aproape goale ale bacauanilor. „Sa stiti ca si aafaraa e la fel. Am vazut in Italia, dar si in Frata, ca in diferite perioade se scot in strada haine pe umerase, de la containerele unde lumea le duce pentru saraci. Iti iei asa o groaza de lucruri cu numai 5 euro bucata. Nu e nicio rusine”, imi povesteste si Vasile A., un barbat intre doua varste. Nimeni nu mai tine cont de nimic. Pe buzele tuturor se citeste doar saracia. Si criza, care a navalit peste noi. Spre bucuria altora, care stiu sa profite de ea.
Roxana Neagu
