Curtea Vivariului si parcarea din fata seamana la sfarsit de saptamana cu Arca lui Noe. Tot felul de animalute si pasari sunt inghesuite pe cativa metri patrati. Sunt speriate si parca asteapta sa treaca Potopul. Le intorc pe toate partile, le cantaresc in maini si din priviri zeci de straini. Putini cumparatori se indura sa scoata bani din buzunar. aDe dimineata si pana acum, la pranz, am vandut doar o gasca, ne spune Lazar Turcanu, din Serbesti. Am luat 40 de lei pe ea. Ma asteptam sa mearga mai bine, dar nu se potriveste socoteala de acasa cu ce-i aici, la piata.” Barbatul nu scapa din ochi gastele dintr-un aPapuc”, dar isi tine bine si buzunarele. E mai in varsta si cam slabut. Cand o batrana ii cere sa-i schimbe o bancnota de 50, omul scoate un pumn de hartii. Il inconjoara mai multi gura-casca. Vreo doi au priviri sticloase si isi fac semne. Ochii omului se plimba de la bani la gaste ca limba unui pendul. Ii sare in ajutor un tanar, iar avulturii” se imprastie. Pe celalalt trotuar, lumea se mira ca la circ. Intr-o cutie, sta cuminte un urias abelgian”. Urecheatul care atrage priviri admirative a fost adus la targ fiindca are un rival la haremul de trei iepuroaice. aIl vand fiindca nu e nevoie de el, ne spune Ionel Poznag, din cartierul Serbanesti. Merita fiecare banut. Acum e inca pui, dar ajunge la 12 kilograme.” Alaturi, un tanar vinde tot abelgieni”, in numar de sase. Fiecare costa 100 de lei. Stapanul e tare suparat. De dimineata nu a reusit sa castige decat… laudele trecatorilor. Speriati de presa, cativa acrescatori” si-au luat zborul si au abandonat gainile in cutii. Cine stie ce batrana amarata plange in vreun catun langa poiata goala? In timp ce la tarabele din piete, precupetele sunt luate zilnic la bani marunti pentru legaturile de patrunjel, in acest obor improvizat in centrul orasului, se vand tot felul de vietuitoare, de la caini periculosi, la canari. Nimeni nu are certificat de producator. aStim ca nu-i voie sa vindem aici, dar nici alt loc nu este, ne spune Ionut Toader, din Livezi. Aici e tare rau amenajat. De fapt, e mult spus amenajat. In mijlocul strazii, printre masini si trecatori, numai comert nu este”. Oborul improvizat in Piata Centrala nu-i un loc placut nici pentru marfa, nici pentru vanzatori sau cumparatori. In inghesuiala zgomotoasa dispar gaini si portofele, se evapora pui de catei si telefoane. Bucuria unui chilipir si supararea pagubitilor se pierd insa in larma de claxoane, cotcodaceli si scheunat de catei intarcati.
Doina Mincu
