Am primit ieri la redactie un telefon de la un locatar din zona Alecu Russo Bacau, care ne-a semnalat urmatoarele: aNu mai avem pe unde sa mergem. Singura cale de acces catre piata, scoala si strada este plina de noroi si mocirla. Ne agatam de gard ca sa putem trece. E jale, nu se mai poate.” Vocea lui era disperata. In fata blocului, drumul de acces spre strada este infundat in noroi. Mocirla i-a izolat practic pe locuitorii din aceasta zona. In stanga, este Scoala 16 cu clasele I-VIII „Alecu Russo”, in dreapta si ziduri inalte. Pe langa gardul unitatii de invatamant, bolovanii sunt singura cale de a traversa amarea” de pamant si santurile sapate de masinile care trec prin zona. aNe urcam pe gard, mergem pe pietroie sau o luam prin noroi. Altfel nu avem cum. E singura cale de acces. Avem aici si ghena de gunoi. Ne spalam papucii in balti. Intram in casa murdari. Eu ma opresc direct la baie, sa-mi spal bocancii”, si-a exprimat nemultumirea Vasile Ojoc, locatar, in timp ce pantofii i se afunda in noroiul gros si lipicios, alunecand sub zapada topita. „Uitati ce e aici. Mai rau ca la tara, striga si Valentin Coteanu. Nu avem pe unde trece, e groaznic. Ne-am saturat de atata mizerie.” Pamantul umed e calcat sub picioare de zeci de persoane. Un baietandru cu un ghiozdan in spate se agata si el de gard pentru a merge spre casa. Batrani si copii. Cu totii ainoata” zi de zi printre balti si noroaie. aDe cate ori ploua sau ninge e asa. Si vara e mereu umezeala ca s-au format santuri in care se pastreaza apa. Peste tot e astfalt, dar aici nu”, ne-a spus revoltata si Anica Lupu. „Eu incerc sa ocolesc cat pot mizeria si noroiul, dar nu reusesc. Cand e zapada si inghetat e mai bine. Asta e viata noastra. Aici in noroi”, explica si Maria Nica, o bunicuta care avea de mana un pusti de nici 5 ani. Noroiul este peste tot. Si masinile inainteaza incet, imprastiind stropi grei in urma. Peste tot mocirla. Oamenii simpli, din zona, nu-si cer decat dreptul la un trai civilizat.
Roxana Neagu
