Ne este cunoscut pentru schiţele „Din lumea celor cari nu cuvântă“, pe care le-au popularizat cu mare succes manualele şcolare, şi prea puţin pentru bogata viaţă cultural-obştească: a întemeiat, la Bârlad, revista „Făt-Frumos“, a condus Teatrul Naţional din Craiova, a pus umărul la realizarea filmului „Cetatea Neamţului“ (1913), a înfiinţat Societatea Scriitorilor Români (1908) ş.a.
Emil Gârleanu (5 ian. 1878, Iaşi – 2 iul. 1914) a rezultat „din prima căsătorie a locotenent-colonelului Emanoil Gârleanu cu o grecoaică, Pulheria Antipa“, ne informează G. Călinescu, care continuă: „Tatăl aparţinea unei familii de răzeşi din Bacău, Gîrlenii, risipiţi prin ţară şi căreia cineva i-a făcut un arbore genealogic.“ Este „sugeratorul şezătorilor“ cu scriitori. „În Bacău, cândva, doamna Neli Cornea le recomanda să pună câte o floare la butonieră ca să fie recunoscuţi în gară“. Acelaşi G. Călinescu fixează şi descendenţii: „A lăsat o fată Rodica“, dar şi „pe Margareta Placa Gîrleanu“.
La centenar ar trebui făcute câteva clarificări: 1. Gârleanu sau Gîrleanu? 2. a murit la Craiova sau la Câmpulung-Muscel? 3. poate fi socotit un scriitor dialectal, sămănătorist sau naturalist? (Dicţionarul enciclopedic din 1996 îl recunoaşte autor de „tablete naturiste imaginând cu duioşie şi umor universul vietăţilor mărunte“. Desigur, e vorba de tablete naturaliste.)
Părerea noastră este că de vreme ce a folosit, la debut (1900), pseudonimul Emilgar (soţiei i se spunea… Emilgarina), e de preferat â. Din păcate, unul dintre cele mai importante instrumente de lucru – Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979) – nu-l înregistrează pe autorul fizionomiei „Bătrânii. Schiţe din viaţa boierilor moldoveni“.
Bineînţeles că noi, băcăuanii, avem o temă: să-i căutăm rădăcinile familiei.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
