O familie necajita risca sa fie evacuata din camera pe care o ocupa intr-un camin pentru restante la plata intretinerii si a chiriei. Este doar un caz din miile de indatorati din oras. Numai ca acesti oameni nu sunt rau-platnici „de profesie”, ci niste luptatori pe care viata este pe cale sa-i puna la pamant. Boala grava a celui mai mic dintre copii stoarce bugetul familiei. Banii care le raman nu acopera costul chiriei si al utilitatilor. Intr-o locuinta sociala s-ar descurca mai usor.
Familia Paraschiv locuieste acum intr-o camera de camin. Parintii nu stiu daca maine vor mai avea un acoperis deasupra capului sau vor iesi in strada cu cei doi copii. Mezinul sufera de astm, face crize frecvente si are nevoie de medicamente costisitoare. Doar unul din medicamentele care ii usureaza suferinta costa 100 de euro. Viata copilului a fost mereu pe primul plan. Cu toate acestea, de frica evacuarii, locatarii s-au straduit sa fie la zi cu plata intretinerii si a chiriei. Uneori au dat bani si in avans la asociatia de proprietari. In aceasta iarna nu au reusit sa se mentina pe linia de plutire. Au ramas in urma cu facturile pe doua luni. Se asteapta, dintr-o clipa in alta, sa fie somati si evacuati pentru datoria de 800 lei. „Chiria si intretinerea ne depasesc, ne-a marturisit Catalin Paraschiv. In primul rand cumparam medicamentele copilului. Chiar si asa, in unele luni am platit si in avans intretinerea. Am fost recunoscatori pentru aceasta camera primita de la Aerostar. Acum, nu mai putem rezista. Nu mai avem bani si ne este frica sa nu ajungem in strada”.
A cerut ajutorul presedintelul Basescu
Disperat, Catalin Paraschiv a cerut ajutor presedintelui Traian Basescu. I-a scris o scrisoare in care a descris necazurile familiei sale. Sesizarea sa a fost directionata de la Presedintie catre Primaria Bacau. Catalin Paraschiv a fost convocat la biroul pentru asociatii de locatari si spatiu locativ. Aici i-au fost naruite toate sperantele. „Am fost contactat intai de un consilier de la Bucuresti. La scurt timp, am fost convocat la primarie. Ne-am dus plini de speranta, cu toate actele. In loc de speranta am primit reprosuri. Angajatii din biroul la care am fost programat m-au certat ca am indraznit sa-i scriu presedintelui. Este dreptul meu. Pe urma mi-au spus sa fac cerere pentru locuinta sociala, fiindca si asa nu am sanse sa primesc”.
Slabe sperante de locuinta sociala
„Aceasta familie nu a cerut o locuinta prin scrisoarea trimisa la Presedintia Romaniei, ne-a declarat Gheorghe Muntianu, seful biroului pentru asociatii de proprietari si spatiu locativ. Solicita un ajutor material. I-am convocat la birou pentru a verifica situatia. Daca doresc locuinta, trebuiesa depuna o cerere. In privinta perioadei de asteptare, este adevarat ca aceasta este lunga si nici nu poate fi estimata. Numarul locuintelor sociale este limitat”. Catalin Paraschiv vede cum toate sperantele i se spulbera. „Sunt urmarit de ghinion si necazuri, ne-a marturisit. Am fost campion la lupte, am practicat box si karate, dar nu mai pot lupta cu problemele. Activitatea de sportiv mi-a fost intrerupta de un accident. Taiam lemne si mi-a fost sectionata mana de circular. Am fost operat si mi-am recastigat bratul, dar nu-l mai pot folosi la munca fizica. Am fost si antrenor, acum lucrez agent de paza. Banii pe care ii castig nu ajung, iar sotia e somera. Nu stiu ce sa mai fac”.Fost sportiv de performanta, Catalin Paraschiv simte acum ca a pierdut lupta cu viata.
Doina Mincu
