Pe ei, pe banii lor

Am zis-o dintotdeauna, bani sunt si au fost in România. Si nu putini. Chiar daca o parte a lumii civilizate insista sa ne plaseze in categoria statelor mai sarace sau, in cel mai bun caz, a celor in curs de dezvoltare.

Mai ca le-as da dreptate, dar numai intr-o mica masura. In sensul ca, intr-adevar, de multe zeci de ani, ne tot aflam in curs de dezvoltare. Si ne tot dezvoltam, doar ca nu prea vad cum: in sus, in jos, pe laterale sau de la centru spre exterior. Pentru ca, desi suntem in rând cu Europa unita (in acte, cel putin), tot am senzatia ca suntem cumva ruda mai talâmba si saraca a Occidentului.

Imi amintesc ca, pe vremea când serveam patria, am primit, printr-o minune (in conditiile stiutei cenzuri a Securitatii), o scrisoare de la o vecina care a avut taria sa treaca Dunarea, in Iugoslavia de atunci.

Imi descria, in cuvinte, cam ce bine era la sârbi, cât de pline si de colorate sunt magazinele de pe-acolo, in fine, ce viata buna duceau vecinii nostri. Si, vorb-aceea, iugoslavii erau tot in curs de dezvoltare, cu diferenta ca au reusit, in anii care au trecut, sa ne depaseasca la multe capitole. Cred ca si acum sunt tot cu un pas inaintea noastra.

Si n-au facut-o cu eforturi si sacrificii prea mari. Plus ca au mai si trecut printr-un razboi, dupa ‚90, ceea ce nu e chiar simplu. In schimb, noi, de ceva ani, ne tot caznim sa le luam banii europenilor, „maruntis“ la care, de altfel, am avea dreptul, data fiind pozitia de membru egal in UE. De sapte ani o facem, fara a se simti asta in bunastarea noastra.

Ca sa nu mai spun ca multe dintre firmele care au apucat ceva din cascavalul (cam mucegait, e drept) al UE, au dat faliment, intre timp. Pesemne, tocmai pentru ca nu au stiut sa administreze o afacere. In fine, cert este ca banii absorbiti de noi au fost destul de putini, in comparatie cu suma cotizata la bugetul Uniunii de catre România.

Asta si pentru ca, pentru a-i obtine, trebuia sa treci prin birocratia exagerata a europenilor. Pâna la urma, insa, colegii mai bogati de la Centru au simtit ca România nu este doar o groapa in care sa plaseze rebuturile europenilor, ci si o vaca numai buna de muls. Basca si obiceiurile culturale care, la ei, au disparut de multa vreme.

Asa ca gulerele albe de la Bruxelles au decis ca, pentru asta, trebuie sa-i mai si dai ceva de mâncare vacii pe care intentionezi s-o mai mulgi. Prin urmare, au mai muiat nitel pretentiile, invitându-ne, cu insistenta, sa le luam banii. In concluzie, tineri, vârstnici, oraseni, tarani, pe ei, pe ei, pe ei, pe banii lor.