Calea spre viaţa veşnică

În Evanghelia duminicii a VII-a a Paştelui, Isus ne arată calea spre viaţa veşnică. „Aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis” (In 17,3). Unii oameni sunt surprinşi de faptul că Ioan vorbeşte despre „a cunoaşte” şi nu despre „a crede” în Dumnezeu. Dar „a cunoaşte” este folosit aici într-un sens tipic ebraic, ceva care se întâmplă între două persoane.

Viaţa veşnică cere ca „să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu”. Pentru a înţelege mai bine aceasta trebuie să introducem adverbul „ca” în locul virgulei. Vom avea atunci: „ca să te cunoască pe tine ca singurul Dumnezeu”. Are sens această completare într-un context în care ideea de divinitate avea mulţi concurenţi. În vremea lui Isus, împăraţii romani pretindeau că sunt zei şi trebuie să li se aducă un atare cult. Dar Isus insistă că viaţa veşnică stă în recunoaşterea faptului că există un unic şi adevărat Dumnezeu, pe care Isus îl numeşte Tată, şi că nici o altă persoană sau orice alt lucru nu poate pretinde a fi Dumnezeu.

Pentru a-i identifica pe numeroşii zei din zilele noastre trebuie să ne întrebăm: ce persoane, ideologii sau instituţii de astăzi ne cer fidelitate fără drept de apel? Iată câteva răspunsuri: cultele şi mişcările secrete; cultul propriei persoane, în care binele în viaţă este înţeles ca răsfăţare cu plăceri; capitalismul, în care omul este apreciat după valoarea sa financiară; naţionalismul orb care crede că orice se justifică în numele securităţii naţionale. Şi, desigur, lista poate continua. Isus îi invită pe cei ce caută viaţa veşnică să acorde fidelitate absolută Dumnezeului lui Isus Cristos, ca singurul Dumnezeu adevărat. Orice altă idee sau instituţie trebuie evaluată în raport cu valorile împărăţiei lui Dumnezeu.

Viaţa veşnică cere cunoaşterea a două lucruri: „să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis”. Este din nou nevoie să introducem adverbul „ca”. Astfel, propoziţia devine: „ca să te cunoască pe tine ca singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus ca Mesia/Cristos pe care l-ai trimis”. Credinţa creştină din Biserica primară era credinţa în Isus ca Mesia. Importanta semnificaţie a acestei mărturisiri este că singurul Dumnezeu adevărat, care este invizibil şi de necunoscut, s-a făcut pe sine vizibil şi cognoscibil în persoana lui Cristos. Isus este revelaţia lui Dumnezeu. El este Emanuel, Dumnezeu-cu-noi. De aceea, viaţa şi învăţăturile lui Isus devin pentru noi, cei care suntem în drum spre viaţa veşnică, standardul după care judecăm cuvintele oricărei persoane sau instituţii din această lume. Noi îl ştim pe singurul Dumnezeu adevărat şi îl ştim prin cel pe care el l-a trimis să-l facă cunoscut, Isus Cristos.

Fiecare vrea viaţă lungă şi bună. Viaţa veşnică este viaţa bună fără de sfârşit. Aceasta o căutăm cu toţii. Isus ne spune astăzi cum să atingem acest scop fundamental al vieţii. Trebuie să ne cultivăm o relaţie intimă, personală cu Dumnezeu şi cu Isus, pe care l-a trimis să-l facă cunoscut întregii omeniri.
Pr. Cristi Hodea, vicar la Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău