Societatea Wear Company a intrat in vizorul presei straine in urma grevei angajatelor de origine chineza, eveniment ce a avut loc in ianuarie 2007. De atunci, au avut loc o serie de schimbari, printre care si angajarea unor muncitori din Bangladesh. Situatia acestora face obiectul unui amplu material aparut pe Labournet.de, publicatie bilingva, on line.
„Fabrica sau inchisoare” este intitulat, sugestiv, materialul aparut pe site-ul german. Si este istoria, deloc romantata, a situatiei sutelor de muncitori din Bangladesh care au venit la Bacau in cautarea unei vieti mai bune. Putin cunoscut este faptul ca, pentru a ajunge in Romania, sperand ca vor izbuti sa-si smulga familiile din mizerie, angajatii de la Wear Company dat si de la alte societati, au intrat in datorii pana in gat. Fiecare dintre acesti oameni a platit agentiei Al Abas International suma de 3500 dolari, bani care reprezinta, uneori, si venitul pe un an al unei familii. Iar singura modalitate de a-si cumpara un loc in „raiul” romanesc a tinut de credite grele, uneori cu ipotecarea locuintelor. O realitate trista, a unor oameni care si-au permis sa viseze ca Romania este sansa lor.
Mitul orelor suplimentare
Conform contractelor angajatilor din Bangladesh, sustin autorii articolului de pe labour.de, obligatiile lor sunt de a munci 8 ore pe zi, in total 40 ore saptamanal, plata pentru aceasta prestatie fiind de 400 dolari. In fapt insa, se subliniaza in articolul amintit, munca este de 60 de ore saptamanal, remuneratia fiind de 640 lei, echivalentul a aproximativ 253 dolari. Citati de autorii articolului, muncitorii se plang ca acesti bani abia ajung pentru acoperirea ratelor contractate pentru a veni in Romania. Asta ca sa nu mai amintim ca, pentru a trimite banii acasa, comisionul de transfer este uneori de chiar 10% din totalul sumei trimise. Din cei 400 dolari, angajatorul retine lunar 147 pentru cazare si masa. Iar in ceea ce priveste orele suplimentare, care ar trebui platite dublu conform legislatiei, pentru cele 20 de ore in plus muncitorii ar trebui sa mai primeasca inca 400 de dolari in plus fata de suma contractata. Fapt care nu se intampla, conform declaratiilor muncitorilor din Bangladesh. Pentru neplata orelor suplimentare s-a ajuns la greve din partea angajatilor straini veniti in Romania, unul dintre cele mai cunoscute cazuri fiind cel al filipinezelor angajate la Mondostar Sibiu.
Nu va convine, va trimitem inapoi
Daca muncitorii indraznesc sa protesteze, invariabil primesc acelasi raspuns: „Nu va convine, va trimitem inapoi in Bangladesh”, sustin cei intervievati de reporterul labour.de. Iar amenintarea ratelor care trebuie platite este suficienta pentru a inabusi orice incercare a angajatilor de a-si obtine drepturile legale. Mai mult, in urma „disparitiei” unora dintre angajati, ce au plecat probabil catre alte tari ale UE, conducerea societatii adecis sa interzica iesirea muncitorilor in oras. „Societatea ne-a interzis sa mai parasim incinta fabricii. Nu stim deocamdata pentru cat timp”, a declarat unul dintre muncitori, care a reusit sa contacteze telefonic corespondentul labour.de.
O frantura de istorie
Angajatii Wear Company vin dintr-unul dintre statele cu o sitorie recenta extrem de agitata. Initial parte a Pakistanului (stat independent din 1947), sub numele de Pakistanul de Est, si apoi stat independent (1972, recunoscut ca atare de Pakistan in 1974), Bangladeshul este un stat majoritar islamic. Aproximativ 88% din populatia Bangladeshului este de orientare islamica, tinand de ramura sunnita a acestei religii. Printre celelalte credinte intalnite in acest stat putin cunoscut se numara buddhismul, hinduismul dar si crestinismul. In fabricile bacauane s-ar putea sa lucreze urmasii lui Rabindranath Tagore originar din fostul Pakistan, laureat al Nobelului pentru literatura, unul dintre personajele care a exercitat o teribila influenta asupra formarii lui Mircea Eliade. Scris de Emilian Berceanu
