Criticul literar Ion Rotaru, inedit si dezarmant de sincer

Ion Rotaru, autorul monumentalei ,,O Istorie a literaturii române de la origini pâna in prezent”, dincolo de proverbiala sa curtoazie, era un critic deosebit de exigent. Foarte generos, a donat Colegiului ,,Ion Borcea” Buhusi peste trei sute de volume care sunt de o rara valoare pentru istoria literaturii. Sunt carti pe care scriitori din toate colturile tarii i le-au trimis, cu autograf. Pentru ca-l interesa evolutia creatiei literare, citea totul. ,,Citesc, ne-a spus reputatul critic si istoric literar, oriunde. Citesc si in tren, in gara, in parc, in tramvai; oriunde am un ragaz pentru asa ceva. Citesc si fac insemnari direct pe carti”. Toate volumele despre care am vorbit au asemenea insemnari. Unele dintre acestea probabil ca n-au apucat a ajunge la urechile scriitorilor vizati, dar nici sub ochii altora interesati de opiniile criticilor literari. Am ales, pentru început, la intâmplare, doua volume: ,,Geniul si inchipuirea” (Editura MJM, Craiova, 2003), roman semnat de Jean Bailisteanu, si ,,Bastardul” (Editura National, 2003), romanul-fluviu (1008 pagini) al lui Alecu Ivan Ghilia.

La finalul romanului ,,Geniul si inchipuirea”, criticul literar sintetizeaza valoarea romanului, notând cu un creion albastru: ,,Habar n-ai cât de prost scrii!” La pagina nr. 154 citim mirarea: ,,Nu stiu unde vrei sa ajungi cu asta…” Comentând un fragment de la pagina 105, Criticul noteaza: ,,Episodul cu Dinescu e vulgar si lung, tonul plictisitor. Nu mai cred ca Jean Balisteanu e un talent”. Pe cel putin zece file de text noteaza ,,Ha”. La paginile 176 si 177, Criticul este iritat: ,,Ce-i cu discursul asta?”, ,,SEMIDOCT!”. ,,Copiezi realitatea” (pag.178) si ,,Vorbarie” sunt alte insemnari. Ca sa nu mai lungim vorba, dintre zecile de adnotari o mai amintim si pe cea de pe ultima pagina, nemiloasa rau: ,,Vai de capul tau! Habar n-ai cât de prost scrii!”(pag. 239).

Şi Bastardul il determina sa se reverse uneori peste… tarmuri. Nu-l impresionaza dedicatia autorului (,,Marelui Profesor, Istoric si Critic unic prin amploarea demersului Sau exceptional. Intreaga admiratie si calda prietenie a <>, Alecu Ghilia”). Insemnarile debuteaza cu o… rugaminte: ,,Fa-ne si pe noi sa citim pe acel Fanuta (personaj al romanului, n.n.,I.F.) Da-ne astfel o … <> pentru descifrarea acestui <> geologico-cosmogonico-apocaliptic!” (pag.21). Ii reproseaza ca unele personaje seamana cu ,,taranii din tablouri” sau cu eroii lui Creanga (pag. 79).

La pagina 193 isi pierde rabdarea, notând ,,Delir”, pentru ca pe paginile 193, 194, 196 sa gasim adnotarile: ,,Acum Ghila decade”, ,,Complica povestea pâna la HAOS!”, ,,BATI CÂMPII!” si, scuze, ,,Chiar nu arunci nimic din ce caci din condei?” Iata alte adnotari: ,,Confuz” (pag. 653), IDEOLOGIE neagreata de cititor” (pag. 666), ,,PARAZITAR” (pag.722), ,,HA!” (pe mai multe pagini), ,,TOT BATI CÂMPII” (pag. 770), ,,STIL POMPOS!” (pag. 972), ,,fraza rea” (pag.1096). Pe ultima ultima pagina a cartii gasim un calcul. Din el rezulta, amar, ca ar fi necesare vreo ,,treizeci de zile pentru citirea acestui roman”. Adnotarea mi-a adus aminte de spusa lui Richard Blundell: „Orice carte de peste cinci sute de pagini care n-a fost scrisă de Dickens sau de un rus decedat e mai bine să fie lăsată pe raft”. Interesanta este, in cazul lui Alecu Ivan Ghilia, ,,disputa” dintre acesta si istoricul literar, despre care avem stiinta citind ,,O istorie a literaturii române de la origini pâna in prezent” (Editura SC TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA S.R.L., pag. 1055-1059).

Cu privire la ,,Bastardul”, Criticul noteaza aici, intre altele, despre un ,,numar de obscure bolgii pline de fragmente narative cetoase, lasate anume din loc in loc, in paienjenisuri onirice”, despre glosarile ,,fara sistem” si argumenteaza ca ,,romancierului ii place (…) sa complice de tot lucrurile” . Ion Rotaru insereaza in ,,,O istorie…” si o interesanta Addenda in care este prezenta o scrisoare a lui Alecu Ivan Ghilia, cel care citise dactilograma referitoare la ,,Bastardul”. Intre altele, scriitorul ii reproseaza ca n-a deslusit ,,macar ideia (sic!) a cartii– simbolul bastardului”. In finalul epistolei citim: ,,..daca n-ai ambitia sa-ti definesti detasat si superior – aceasta pozitie fata de cartea pe care o consideri, mediocra, dă-o dracului si sa strigam impreuna: Traiasca Prietenia! Asta e prea lunga si prea mare sa impieteze asupra vremelniciei noastre, Alecu”.

Raspunsul Profesorului este o capodopera… diplomatica. Intre altele, scrie: ,,N-am zis ca Bastardul e… mediocra si n-o dau dracului (…) In fine, iubite Alecule, eu mai sunt, in orele mele, si grafolog. Caracterul tau, ca prozator care nu arunca nimic din ce scrie la cos se vede si din scrisorica (din grafia) pe care putintel cam furios mi-ai inmânat-o (…) Al tau, I.R., Grajdarul Literaturii române, 10 febr. 2005). Ma intreb cum ar fi reactionat Alecu Ivan Ghilia, in situatia in care Criticul ar fi inclus in reflectiile sale si unele dintre adnotarile pe care le-a facut in vreme ce a citit ,,Bastardul”?