În lumina Învierii fiecare om îşi poate înţelege rostul şi menirea sa în lume. În această lumină ne apare pericopa evanghelică din duminica aceasta, care aşează înaintea sufletelor noastre icoana unei femei samarinence care, cunoscând pe Domnul Iisus s-a făcut cea dintâi misionară a Lui.
Domnul Iisus Hristos venind din Iudeea şi mergând spre Galileea trecea prin Samaria pe langa cetatea numită Sihar, unde poposeste la fântâna lui Iacob.Aici o femeie vine sa ia apă. Împotriva tuturor preceptelor Legii şi spre surprinderea femeii Mântuitorul i se adresează: “Dă-mi să beau”.
La mirarea auzirii cererii, Domnul îi zice : ”Tot cel ce bea din apa aceasta va înseta iarăşi, iar cel ce va bea apa pe care i-o voi da Eu, nu va înseta în veac, căci se va face în el izvor de apă vie care curge spre viaţa veşnică”.Cuvintele acestea precum și descoperirea păcatului în care trăia ea, trezesc în inima femeii focul credinței. Merge în cetate și vestește că a întâlnit Omul care i-a spus toate câte a facut : “Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus câte am făcut; nu cumva Acesta este Hristos?” Spusele ei i-au impresionat pe locuitorii cetăţii, pentru că şi-au părăsit casele şi au venit la fântână să-L vadă pe Iisus. Sfântul Evanghelist Ioan povesteşte că după ce au stat de vorbă cu El, L-au invitat să rămână cu dânşii în Sihar şi că Mântuitorul a rămas cu ei două zile. Este prima misionara ce-L vestește pe Iisus. Vestește Darul dumnezeiesc pe care l-a simtit că a pătruns-o și pe ea ca o ,,apă vie”.
Darul lui Dumnezeu este apă vie, pornită din izvorul cel nesecat al dragostei părinteşti şi cel ce bea din această apă vie, gustă şi se adapă din izvorul nemuririi.
Darul lui Dumnezeu ne împărtăşeşte bucurii spirituale care nu se mai iau în veac de la noi.
Atât de des îi cerem lui Dumnezeu bunuri pământeşti care ni se par atât de necesare şi Dumnezeu nu ni le dă. Şi totuşi rugăciunea noastră nu este niciodată în zadar.
După cele două zile petrecute de Iisus cu cetățenii din Sihar, aceștea i-au spus femeii: “Nu mai credem pentru cuvântul tău, ci pentru ca noi înșine am auzit și știm ca acesta este cu adevarăt, Mântuitorul” (Ioan 4,42).
După ce am ascultat această Evanghelie suntem convinși şi noi că am descoperit că în Iisus găsim împlinirea dorinţelor noastre. El este unicul nostru mântuitor şi salvator. Poate şi pentru noi ar fi extrem de important şi de mare ajutor să experimentăm personal că Dumnezeu ne dăruieşte viaţă din plin. Să căutăm apropierea de Dumnezeu pentru ca El să se poată apropia de noi. Să ne deschidem inima lui Dumnezeu în rugăciune. Dumnezeu ne învaţă să ne închinăm Tatălui în Duh şi Adevăr. Această închinare se realizează în fiecare jertfă euharistică. Iisus Hristos este cel care se jertfeşte şi astăzi în fiecare Sfântă Liturghie, Cel care s-a jertfit odată pentru totdeauna pe cruce pentru noi.
Jertfa Mântuitorului devine pentru noi realitate şi prezent pentru toate veacurile.
Pr. Liviu Burlacu
Fundația “Episcop Melchisedec”-Bacău
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
