La Biblie sta scris ca bunii credinciosi nu trebuie sa doreasca moartea pacatosilor, ci aducerea lor pe calea cea buna. Exemplul personal, vorba plina de duh, rabdarea sunt doar cateva dintre felurile in care poti incerca sa salvezi un suflet alunecat pe panta pierzaniei. Asta teoretic, pentru ca pe Isus l-am rastignit, pe cei mai multi dintre apostoli i-am batut cu pietre si i-am schingiuit, sfintii au sfarsit in groapa cu lei ori crucificati cu capul in jos, calugarii cu har din zilele noastre nu sunt cunoscuti si ascultati. Si atunci? Si atunci am instaurat legi care sa-l pedepseasca pe cel ce incalca legea convietuirii pasnice si oneste (mai putin pe cea morala), iar una dintre cele mai folosite pedepse este inchisoarea. Unii spun, si au cel putin pe jumatate dreptate, ca puscaria inraieste omul. Dar intr-o lume prea grabita in mersul ei spre niciunde nu este timp de nuante, de (in)faptuiri animate si de altceva decat eficienta maxima intr-o perioada minima.
Trebuie sa fim de accord ca masurile coercitive sunt obligatorii pentru a limita pericolul public, pentru a proteja viata si avutul celor care isi vad de treaba. La fel de adevarat este ca orice faptuitor de rele nu trebuie demonizat, transformat intr-un individ fara drepturi elementare, ca trebuie sa functionize prezumtia de nevinovatie. Ei bine, intre aceste doua puncte penduleaza orice societate matura, orice stat responsabil. Din pacate, in Romania societatea este oricum, dar numai matura nu este. Cat despre stat, ce sa mai vorbim… Iar atunci cand chiar Parlamentul tarii da o lege prin care un infractor primeste mai multe drepturi decat cel care incearca sa-i probeze vinovatia, atunci vorbim despre un atentat la siguranta respectivei tari.
Justitia nu inseamna un joc de hotii sI vardistii, eventual prezentat in direct la televiziuni. Si nici sfidare pe fata din partea vreunei dintre partile care vin la bara, de pe pozitii egale, pentru a obtine ceea ce fiecare considera a fi dreptate. Pentru ca, ati observat?, substantivul dreptate nu are plural. Este subiectiv sI dur, ca orice sentiment omenesc. Vreau sa cred ca vom avea un parlament care sa nu mai brambureasca lucrurile, sa aseze rosturile, sa netezeasca asperitatile din societate, nu sa le ascuta. Cred ca toata lumea vrea acelasi lucru. N-am dreptate?Scris de Nelu Brosteanu
Drepturile omului si indreptarea naravurilor sale
