De la cele mai banale achizitii si pâna la licitatiile pentru construirea unei autostrazi sau cladire guvernamentala, in România totul si toate sunt contestate. Si atunci te miri, te revolti ca nimic nu mai incepe si nimic nu se mai termina. O lege neghioaba ingradeste licitatorul in luarea deciziei prin obligativitatea alegerii ofertei cu pretul cel mai mic.
Cine nu se conformeaza are drumul deschis catre DNA, fiind acuzat de coruptie, abuz in serviciu, de cheltuirea banului public dupa interese obscure, nu mai conteaza, din stufoasele Caiete de sarcini, niciun criteriu, fie el tehnic – inovator sau care include materiale recent iesite din laborator si testate pe teren, dotarea tehnica, calitatea materialului uman.
Pretul cel mai mic. De parca nu am sti ca bani putini presupune, de cele mai multe ori, lucrari proaste. Vorbim, scriem, comentam, decidem, alocam fonduri de mai bine de 10 ani despre si pentru Soseaua de centura a Bacaului. Am umplut pagini, ziare intregi cu promisiuni, insa utila artera de circulatie se incapatâneaza sa ramâna pe hârtie. 2014 parea fi anul in care se putea aseza primul strat de asfalt, de beton, insa si-a bagat iar cel negru coada: societatile care nu au câstigat au binevoit sa conteste in instanta organizatorul licitatiei.
Pâna nu se deruleaza tot procedeul, la toate instantele, nicio piatra nu se misca pe traseu. Am citit ca lucrarile nu vor incepe nici in 2015. Guvernele care s-au succedat pe la Palatul Victoria au promis o simplificare a organizarii licitatiilor si rezolvarea contestatiilor. Nu-i posibil ca o companie, o societate care apartin statului, care finanteaza o lucrare cu banii de la Buget sau cu bani de la UE, sa stea ani intregi la mâna unor patroni, a unor societati private pâna isi fac mendrele, hachitele. Ne legam de virgule si atribute, iar banii se devalorizeaza, economia pierde, forta de munca someaza, guvernele se schimba, la fel si prioritatile.
Cum este posibil ca preparativele tehnice si birocratice pentru o lucrare, fie ea si o sosea de 30 de kilometri, sa dureze mai mult decât executia ei? Suntem noi sclavii hârtiilor, dar aici este vorba de prostie, slabiciune, lipsa de fermitate si de o legislatie construita in doru lelii, facuta pentru a incurca, in loc sa impuna. Sau, poate, tocmai institutiile statului sunt cele care se fac vinovate de incompetenta, care lucreaza in dauna cetatenilor, a…statului.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.