8 mai era ziua sarbatoririi, cu fast nord-coreean, a ,,kilometrului zero” al partidului comunist român, va mai amintiti? Spre hazul lumii, partidul a fost infiintat intr-o casa conspirativa din cartierul… Vatra Luminoasa.
Câta lumina s-a revarsat de aici, stiti. Interesant este faptul ca regina Elisabeta, pornind de la faptul ca strazile din acest cartier nu erau prea intortocheate, in vreme ce casele erau cochete, voia sa transforme acest cartier intr-o zona locuita de nevazatori.
Pâna la urma, aici au inceput sa faca legea niste orbi politici. Care orbi au fost inundati, imediat dupa decembrie 1989, de darul vederii, au cumparat pe nimic foarte multe dintre imobilele nationalizate din Vatra Luminoasa si au facut din cartier o neocomunista zona sic.
O casa in aceasta zona nu poate fi cumparata astazi fara 400-500 de mii de euro. Stiti la ce pret au fost cumparate foarte multe dintre casele de aici in 1990? Intre 100 si 150 de lei (sic!). Pentru a realiza amploarea matrapazlâcului, amintim ca, la acea vreme, guma ,,Turbo” costa 10 lei. Luminoasa smecheria, nu?…
Mie, 8 mai imi aduce aminte mai ales de faptul ca intr-o asemenea zi a venit pe lume inegalabilul Fernandel, genialul actor francez, comediantul cu inocent zâmbet cabalin. L-am iubit mereu pe acest preafrumos urât, nu doar pentru ca fost un geniu al domeniului, ci si pentru ca deborda de sinceritate:,,Daca am creat un stil, un fel de cinema, n-am facut-o intentionat”. L-am adorat insa si pentru umorul sau cotidian, nu doar de cinema, de poveste: ,,Pastisul (o bautura frantuzeasca, n.n., I.F.) este precum sânii. Unul este prea putin si trei prea mult”. Fernandel ne ajuta sa mai uitam, din când in când, de toate ,,vetrele” luminoase si ne-luminoase…
Si, mai ales, 8 mai reprezinta pentru mine ziua in care, prin 1970, The Beatles a imprimat ultimul disc. The Beatles, care ne-a spus, atât de simplu, adevarul despre fragila noastra fintare: ,,O sa ma puna sa joc in filme,/ O sa faca din mine un mare star,/ Vom face un film despre un om trist si singur/ Si tot ce trebuie sa fac e sa ma port firesc (…) O sa jucam scena cu un om trist si singur,/ Implorând in genunchi,/ O sa joc acel rol, dar nu mai am nevoie de repetitii,/ Tot ce trebuie sa fac e sa ma port firesc”…
Acum, când scriu aceste rânduri, mai ales Fernandel si The Beatles reprezinta pentru mine ziua de 8 mai. Desigur, pentru Dumneavoastra poate insemna (si) altceva. De aceea si suntem diferiti, unici.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
