O studenta din Bacau,
imuna la microbul american
Gabriela Mindru este studenta in anul II la ASE, Facultatea de Relatii Internationale. Chiar din primele zile ca boboc si-a propus sa invete bine, sa caute oportunitati pentru cariera la care viseaza si experiente pe care doar aceasta varsta i le poate oferi. Printre acestea, o slujba de vara in America.
Nu a plecat nici pentru bani, nici pentru distractie. A vrut, pur si simplu, sa cunoasca o alta civilizatie. Ma asteptam sa intalnesc inca o persoana fascinata de viata de afara, gata sa renege tot ce a simtit, trait si invatat pe meleaguri romanesti. Spre incantarea mea, m-am inselat.
Pentru a ajunge in America, Gabriela a platit peste 1500 de dolari, costul programului si biletul de avion. Primele doua saptamani au dezamagit-o. aAm plecat 6 dintr-o clasa. Impreuna cu o colega am primit o slujba la un hotel. Aveam de lucru doar 4-5 ore, ca menajere, dar foarte obositor si prost platit. Acolo am observat cat de relaxati sunt americanii, cum accepta totul cu seninatate. La intoarcere am fost socata ce repede se enerveaza toata lumea pentru nimicuri”. Printre menajere erau tinere de 19 ani, deja mame, care nu erau ingrijorate ca nu si-au terminat studiile. aIsi incepeau ziua vesele, pe cand noi eram cu moralul la pamant. Cred ca acesta e secretul lor. Nu sunt mai inteligenti decat noi, nici mai culti, dar traiesc mai bine. Sunt foarte seriosi cand trebuie sa munceasca si relaxati in timpul liber”.
In campul muncii
de la 15 ani
Patronii americani marturiseau ca le place sa lucreze cu studenti romani. aSe mirau cat de bine vorbim engleza. Din pacate, studentii nostri prind greu contract fiindca anul universitar se termina tarziu”. In parcul de distractii in care a lucrat apoi Gabriela, in Wisconsin Dell, sezonul incepea in mai. Zilnic, valuri de americani si turisti straini se indreptau spre aceasta atractie. aNoi rupeam bilete. Programul era de 10 ore pe zi. Nu era greu fizic, ci plictisitor. In timpii morti nu aveam voie nici sa citim. Castigam 7,5 /ora. Americanii spuneau ca suntem prost platiti, dar raportat la salariile de la noi era bine”. Printre angajatii sezonieri erau putini americani. aUn student, Teddy, lucra de la 15 ani. Nimic neobisnuit pentru ei. Tatal lui avea o companie, iar prima slujba pe care i-a oferit-o fiului sau a fost sa stranga gunoiul”.
Conflict istoric
Zeci de alti studenti straini lucrau in parcul de distractie. Cei mai multi erau turci, peste 50. aMi-au facut o impresie buna. Erau foarte uniti. Discutand cu ei mi-am dat seama ce relativa e istoria. Ei credeau ca noi am facut parte din Imperiul Otoman, noi stiam ca nu ne-au cotropit. Am fost revoltati”. La mii de kilometri de casa, turcii si bulgarii erau in conflict, tot din motive istorice. In grup se remarcau studentii din Republica Moldova, care munceau pana la epuizare si aveau ganduri de emigrare.
La Harvard
nu se face parada modei
Studentii romani le par americanilor foarte educati. aNe intrebau daca mergem la scoli private. Valorile sunt cu totul altfel. Acolo sistemul public e la pamant, la noi impresia este ca la privat merg cei care nu invata prea bine si fac scoala pe bani. Am cunoscut un american care nu mai citise o carte de la 14 ani si chiar pe unii care credeau ca Iran si Irak sunt in Europa. Nu generalizez. Am vizitat Harvard si studentii par simpli si concentrati pe treaba lor. Nu vin la facultate sa faca parada modei si a masinilor cumparate de parinti.” Gabriela a vizitat in cateva zile mai multe orase americane, printre care New York, Washington, Boston. A batut NY la pas, noaptea. Cu adevarat, orasul nu doarme. aAm vazut locuri minunate, dar si mizerie, oameni fara adapost, sobolani. Cati nu mi-as fi inchipuit. Totul este la dimensiuni mari. Americanii au o obsesie pentru asta. Chiar si portiile de mancare sunt uriase. Au impresia ca sunt centrul universului, chiar daca trec printr-o severa recesiune.”
Capitoul aAmerica”
e inchis
aCel mai cunoscut roman in SUA este Nadia Comaneci. Am observat ca sunt atrasi de europeni si vor sa ii cunoasca. Unii au promis ca ne vor vizita”. Gabriela nu numara zilele pana va pleca din nou in America. aNu-i de mine. Mi-a placut, dar nu vad de ce as mai pierde 3 luni cu o munca necalificata care nu ma ajuta in cariera”. De o mutare definitiva nu poate fi vorba. Este legata de sora ei mai mare, Ioana, si de parintii care le sunt dedicati trup si suflet. Cu toate ca la intoarcere, din avion, Bucurestiul si campurile din jur pareau cenusii, crede ca se poate realiza aici. aSunt multe proiecte pentru studenti si la noi daca esti receptiv. Lucrurile au inceput sa se miste in Romania”. Gabriela nu stie ce va face in viitor, dar spune cu siguranta in glas ca aAmerica nu e pentru mine”.
Scris de Doina Mincu
