Se intampla sub ochii nostri. Dar nu vedem. Sau cel putin asa ne place sa credem. Ne-am obisnuit cu prezenta ei, am vazut-o de atatea ori, am remarcat, am judecat, am compatimit. Mai apoi, am vazut-o din nou. Deja obisnuiti cu imaginea, nu am mai gandit nimic. De atunci s-a transformat in peisaj. Pe Calea Romanului, una din portile de intrare ale municipiului, exista un ansamblu sculptural viu. O batrana, parca uitata de timp, intr-o masina, si ea uitata in timp, se adaposteste de ploaie si frig sub niste folii.
Teodora Munteanu. Are 66 de ani. Din luna mai 2006, batranetea ei este inghesuita intr-un Trabant. Acolo sta, acolo se spala, acolo doarme, mananca, traieste. Intr-un Trabant. Langa micuta casa, care acum nu mai e a ei. Casa numarul 58 de pe Calea Romanului. S-a trezit cu toate lucrurile scoase afara, pe care acum le tine langa ea, acoperite de folii din plastic. Nu spune nimic, nu deranjeaza pe nimeni. Isi cauta doar dreptatea si nu-si doreste decat sa moara in casa pentru care a muncit o viata intreaga.
I-a fost anulat actul de cumparare
aE foarte greu. Nu mai am cuvinte. Nu mai pot. Am ajuns la capatul puterilor. Nu mai am incredere in nimeni. A fost cu interes sa scoata casa la vanzare si sa o valorifice. Nu casa, terenul. Au stricat si plafoanele ca sa nu mai pot sta in ea. Acum doi ani si jumatate a inceput cosmarul vietii mele. Gemanaru, fostul proprietar, a venit cu jandarmii si m-au aruncat in strada. Iar acum el, impreuna cu sotia lui, stau linistiti si traiesc tocmai in America”, isi incepe povestea batrana. E chinuita de dureri, bolnava. O sufoca durerea de artroza care ii macina acum ambele picioare. Nu merge decat in carje. Atat cat poate sa mearga. Acte pe casa are, „sunt in regula toate”, a cumparat imobilul cu bani si niciodata nu a crezut ca va ajunge in strada. „Am avut o alta casa pe Ardealului. Au demolat-o si pe aia. Apoi m-am mutat aici. Am stat cu chirie si apoi am cumparat-o. Am dat ultimul banut pe ea. Mi-am infometat si copiii ca sa strang toti banii. Acum ma judec cu fostul proprietar. Cica a fost anulat actul de vanzare-cumparare. Cum? Nu stiu nici eu. Nu am crezut ca se va ajunge aici. Avand acte in mana, am zis doar ca e o eroare. Nu am furat, nu am intins mana. Munca mea de o viata si a sotului meu e in aceasta casa”, mai adauga Teodora Munteanu, cu lacrimi in ochi.
aDreptatea e in fundul marii, legata cu un bolovan de picior”
O ajuta fiica ei. Si-a ingropat in urma cu opt ani sotul, acum trei luni si un baiat. Alti doi copii au plecat la munca in strainatate si abia se descurca si ei cum pot. Langa ea a ramas doar Ileana, fiica cea mare. „Baiatul a murit si el. Nu a mai suportat situatia in care sunt. A facut o rana la picior, l-au taiat apoi si s-a agravat boala. Acum doar Dumnezeu ma ajuta, ca printre oameni nu mai gasesti nimic. E greu. Nu am bani nici de medicamente. Am doar o pensie de nici trei milioane de lei. Cat am, imi cumpar de mancare. Mana nu o intind. Imi caut dreptatea, dar cred ca acum e in fundul marii. Legata cu un bolovan mare de picior. Justitia asta nu vrea decat sa te omoare si pace buna”, mai spune cu tristete batrana.
Nadejdea e doar in Dumnezeu
Si Ileana Ghiuta, fiica ei, a ajuns la capatul puterii. Si-a distrus tineretea, viata, sanatatea, casnicia ca sa-si ajute mama. Lucreaza ziua sa stranga bani, pentru avocati. Dosarul lor a ajuns acum la instantele din Iasi. „Trebuie ca instanta sa rectifice totul. Tot raul facut. Toate dosarele trebuie revizuite. Dar peste tot e vorba numai de spaga. Nicaieri nu gasesc niciun raspuns. Cine poate sa ma ajute si vrea sa o faca, cand e sa dea o rezolutie, se abtine”, ne-a declarat femeia. Recunoaste ca mama ei a primit si un loc la azil, ii este frica sa nu o gaseasca intr-o zi inghetata in Trabant, dar nu vrea sa se lase. „Mi se spune in instanta ca pamantul e principalul si casa secundarul. Asa a pierdut mama casa. Si noi sa ne lasam. Platesc si acum impozit pe casa. Asta ce inseamna? Ca imi sunt recunoscute actele. Atunci? Este inadmisibil. Toti sunt in cardasie. Caracatita s-a extins peste tot”, completeaza. Nu vor decat sa li se faca dreptate. Ca Dumnezeu le va ajuta. Vor viata inapoi. Si casa.Scris de Roxana Neagu
