Criza economica a adus Uniunea Europeana in pragul unei dileme pe care trebuie sa o rezolve: dezvoltarea sa viitoare se va face pe latura politica sau pe cea economica? Zeci de ani, constructia UE s-a axat mai mult pe aspectul politic. Cel putin declarativ, institutiile Uniunii au fost create pentru a alinia standardele in privinta respectarii drepturilor omului. Desi a fost creata, initial, ca o piata comuna economica, UE si-a facut un motiv de glorie din a da lectii de democratie, respectare a libertatilor cetatenesti si a accesului liber la justitie.
Dar criza economica a prins UE nepregatita. Structurile politice ale Uniunii Europene au fost puse in fata unui fapt implinit: tari cu vechime ca Spania, Portigalia, Italia sau Grecia aveau nevoie de ajutor pentru ca ramasesera fara bani. Alte tari, ca România, s-au trezit descoperite dupa ce investitorii si-au retras capitalurile si au plecat acasa.
Cum se putea rezolva o criza a sectorului public generata de sectorul privat? Simplu: ascunzând faptul ca plata pensiilor si a salariilor bugetarilor a fost pusa in pericol de economia de piata.
Sectorul privat poarta principala raspundere a crizei economice, insa, pe plan politic s-a decis penalizarea sectorului public. Asa au inceput, la presiunile Germaniei, programele de austeritate, care au avut ca efect scaderea puterii de cumparare, determinând un efect de bumerang asupra sectorului privat.
Adâncirea crizei a determinat reactivarea sau cresterea ca importanta a discursului nationalist. Tari care altadata dadeau lectii de democratie si integrare au ajuns sa-si faca un titlu de glorie din apelarea la retorica anti-imigrationista, gasind in muncitorii saraci veniti din Est suma tuturor nenorocirilor si cauza dezastrului economic.
Retorica anti-imigratie a determinat, la rândul sau, efecte economice. Cel mai important efect l-a avut referendumul din Elvetia, unde alegatorii au decis sa limiteze numarul imigrantilor. Desi nu face parte din UE, Elvetia are numeroase acorduri de asociere si s-a angajat sa respecte aquisul comunitar, inclusiv libera circulatie a persoanelor.
Ca urmare a rezultatului referendumului, UE a suspendat o parte a acordurilor cu Elvetia. O miscare politica, deci, care va avea efecte economice.
Dupa cum se vede, deciziile politice determina efecte economice si viceversa; problema UE este sa ajunga la un consens astfel incât sa readuca ideea de unitate europeana in matca originara. Deocamdata, asistam la o incercare a tarilor puternice de a-si securiza pozitiile in cadrul Uniunii si de a profita cât mai mult de situatia delicata a tarilor slabe.
