Ileana Galan are aproape 70 de ani. Mica, cu ochii tristi si mereu in lacrimi, ea ne-a cerut ajutorul. Nu mai are putere, in fiecare zi traieste cu frica in suflet ca se va stinge si fiicele ei, acum femei, nu o sa mai aiba niciun sprijin. Nu vrea sa se resemneze. Refuza sa creada ca speranta a murit. Medicii i-au spus ca boala fetelor este incurabila. Ca viata lor merge inspre… nicaieri. “Amandoua au fost diagnosticate cu distrofie musculara progresiva. In urma cu 30 de ani. Daniela, fiica cea mare, are acum 45 de ani, iar Cristina, 40. De 30 de ani ma chinui singura cu ele. Cand Cristina era la scoala, profesorii mi-au spus ca e lenesa, ca nu vrea sa alerge la orele de sport. Asa a inceput cosmarul. Apoi… a urmat Daniela. Era la serviciu si mi-a spus intr-o zi ca nu mai poate sa urce scarile. Ca o dor picioarele si abia se poate misca…”, ne-a spus cu lacrimi in ochi si in sufletul curat Ileana Galan.
Viata a mers mai departe
Cele doua surori s-au nascut fara probleme. Boala lor nu a aratat niciun semn, nimeni nu putea sa intuiasca drama care avea sa urmeze. Au facut scoala, liceul, s-au angajat. In paralel au mers din spital in spital, au facut recuperari, tratamente. Fara sa stie nimeni! Fara sa deranjeze pe nimeni! Fara sa le simta cineva prin ce trec! Amandoua lucreaza acum la Finante. Pe scaun, pentru ca nu le mai ajuta picioarele. Sunt ajutate de colegi si de prieteni. Nu s-au casatorit. Stau impreuna cu mama lor, intr-un apartament micut cu doua camere, undeva in zona de sud a Bacaului. Viata lor si-a continuat cursul, iar Daniela si Cristina nu s-au lasat. De patru ani sunt studente la Facultatea de Relatii Economice Internationale. Acum, peste cateva zile, isi vor sustine si licenta. In ciuda faptului ca sunt constiente de tragedia pe care o traiesc si de implicatiile pe care le are boala de care sufera, cele doua surori si-au pastrat mintea limpede si nu si-au pierdut speranta…
Mai exista o speranta
In urma cu cateva luni s-a ivit ocazia ca ambele fete sa fie operate in China. Sa faca un transplant cu celule stem. Programarea a fost deja facuta pentru sfarsitul lunii octombrie. La spitalul din Hang Zhou. Pentru acest transplant sunt necesari insa foarte multi bani. Doar pentru interventie si cele trei sau patru saptamani in care surorile vor fi internate acolo sunt necesari 51.300 de dolari. In afara de chetuielile de transport, cazare si mancare, de costurile pe care trebuie sa le suporte mama lor, care este obligata sa mearga cu ele, ca insotitor. Din cauza veniturilor foarte mici din care se descurca, banii acestia sunt imposibil de strans de una singura. Haideti sa le ajutam sa mearga din nou si sa traiasca!
aSper din toata inima ca operatia din China sa fie o reusita. Astfel, suferinta noastra din toti acesti ani sa ia sfarsit, iar lacrimile de pe obrajii mei sa inceteze sa mai curga. Atat cat mi-a mai ramas de trait”, a mai adaugat sfarsita de durere mama. Scris de Roxana Neagu
